luni, 31 octombrie 2011

7 miliarde

Vazusem aseara un articol intr-un ziar, ceva gen Maine vom fi 7 miliarde. Da si?
Ma uimeste precizia cu care s-a numarat populatia planetei. Adica cineva s-a dus in Irak sau alte zone instabile si i-a numarat si pe acei oameni?!!! Hai fii serios! 
Apropo de acest subiect, un prieten m-a intrebat  acum vreo 2 saptamani, daca am vazut reclama de la Unirii. Tot asa era ceva legat de faptul ca vom fi 7 miliarde in curand. Inca o data: Da, si e vreo problema? 
Cea mai tare faza e ca s-a si desemnat persoana cu numarul 7 miliarde . E o filipineza. La nr 6 miliarde a fost desemnat de ONU un copil din Sarajevo, in 1999.
Mda. Ce tari is astia de la ONU la numaratoare!
Oare recensamantul lor e mai bun ca al nostru?! Alora le-o fi cerut si CNP-ul?!? 

duminică, 30 octombrie 2011

Lectia de frumusete

Imi este clar ca procesul meu de invatare nu s-a oprit o data cu terminarea facultatii. Pe de alta parte sun foarte multe lucruri pe care nu le invatam in scoala (cum sa gatim, cum sa ne imbracam , cum sa ne machiem, cum sa conducem o masina, cum sa avem grija de un copil, cum sa relationam cu parintii, cum sa rezolvam diverse conflicte, cum sa cumpar un bilet de avion, ce sport sa practic, cum sa pictez, etc).
Pentru toate aceste lucruri pe care nu le stim si inclusiv pentru cele pe care le stim alegem sau nu sa ne informam. Astfel fiind interesata de sfaturi de infrumusetare si sanatate fizica am gasit blogul Andreei Raicu. Mi-a placut faptul ca este actualizat zilnic si gasesc sfaturi diverse si utile.
Atasez mai jos un link catre blog-ul ei pentru o lectie de frumusete...dar nu uita ...sfatul trebuie updatat la persoana proprie si nu copiat!

vineri, 28 octombrie 2011

Violenta si ...prostie

Cand am auzit stirea automat m-am gandit la desenele animate Tom si Jerry...episodul acela in care sta Tom intr-un hamac, iar Jerry dirijeaza furnicile pe franghia hamacului. Ata se rupe si Tom se trezeste infasurat. Bine, Tom si-o ia in toate episoadele.
Despre ce e vorba? Pai un alpinist utilar, lucra la un apartament. Un nene de la un alt apartament se supara ca alpinistul tot trece prin fata geamului lui si...si...si...ii taie franghia. Acesta din urma cade de la 12 metri...are noroc si traieste. Alpinistul totusi trebuia sa mai aiba inca o franghie de siguranta si casca...dar nu a avut. Esenta e ca un om suparat ii taie coarda punandu-l in pericol de moarte. E de remarcat inconstienta si violenta gestului:
- Ai trecut prin fata geamului?....taiem franghia.
- Nu m-ai lasat sa trec inaintea ta cu masina? ...opresc, cobor, scot ranga din masina si iti aranjez masina ta.etc.
O alta faza din filme care s-a petrecut in viata reala: intr-un bar un politist este lovit in cap in timp ce incearca sa stinga un conflict. Omul cade jos, ajunge in coma la spital si ramane paralizat. El si-a facut datoria, i-a despartit pe cei care se luasera la bataie si care riscau sa se omoare. 
Stim ca in filme, politistii isi iau sticle in cap, dar se ridica , lupta si il bate pe cel rau. DAR filmul nu e realitate!
Dupa serialul acela, Garcea, perceptia asupra politstilor s-a schimbat, oricat am spune ca nu e asa. Probabil fiecare are cate o ruda sau o cunostina care lucreaza in politie si poate confirma ca omul respectiv e departe de a fi un idiot, prost...etc...cum promova Vacanta mare.


duminică, 23 octombrie 2011

Week-end in Bucuresti

Bucuresti...aglomeratie, scump, cersetori, mall-uri, furturi, opera, teatru, mizerie, metrou, stress, fuga, aeroport, Pipera, Becalli, Steaua, Ghencea, Dinamo, Pizza Hut, Cismigiu, Herastrau, etc. Fiecaruia ne-ar veni in minte zeci de cuvinte cand ne gandim la acest oras...fie ca ne place sau nu.
Sunt week-end-uri cand vrem sa ne plimbam prin Bucuresti si sa descoperim o parte din el. Astfel pornisem ieri sa vedem muzeul Antipa, insa coada la bilete era destul de mare, zeci de copii asteptau sa intre. Am renuntat la idee si ne-am indreptat spre Muzeul Taranului Roman. Nu imi aminteam daca il mai vizitasem si aveam tendinta sa il confund cu Muzeul Satului.
Si iata-ne la Muzeul Taranului Roman. Acum nu stiu ce reactii aveti la ideea de a vizita acest muzeu. Nici eu nu ma asteptam la prea multe, pentru ca din alte experiente de acest gen am vazut ca nu prea stim sa punem in valoare ceea  ce avem. Pe de alta parte avand bunici la tara nu pot sa zic ca e ceva total necunoscut. Am vazut animale, oale, razboi de tesut, cazan de tuica, buda (WC in traducere libera), coasa, soba din chirpici, etc. 
 Daca vad un cal, o oaie sau o rata sa nu credeti ca voi zice: "Oh la la!C'est merveilleux!" Si va rog nici sa nu va suparati cand voi veti fi entuziasmati ca v-ati urcat pe un cal si mie mi se va parea un fapt banal. Buun, acum ca am lamurit niste chestii sa purcedem la impresii despre muzeu. Muzeul e situat intr-o cladire frumoasa, cel putin asa mi s-a parut mie. De la sectia de costume populare, poti vedea modele de ceramica, icoane vechi (nu sunt fana, dar asta e), o biserica de lemn intr-o camera foarte mare, o casa veche de la tara, cuptoare, banci, oua, presuri tesute, un obiect foarte mare utilizat pentru spalarea lanii, documente vechi, etc. E un mod interesnt de a vedea cum a evoluat taranul roman de-a lungul timpului. Mi s-a parut interesant si faptul ca muzeul organizeaza ateliere de creatie.
Intr-o asa zi frumoasa, ne-am zis ca dupa o asemenea vizita meritam o cafea la Starbucks ca sa ne relaxam. E un loc placut, linistit, cu bun gust aranjat si cu o cafea excelenta. E numai bine de stat si de uitat aiurea pe geam, cand bate vantul si tii in mana o caffe latte si gandurile zboara ...hm...e bine.
Stiu...muzeul taranului si Starbucks genereaza trairi diferite. Revenind in lumea actuala, dupa Starbucks am fost la un film (cred ca One Day se numea). Cam prea trist pentru gustul meu, dar interesant.
 Si de la film ne intoarcem in timp, la teatru, la Umor, amor, fior de dor ...in Bucuresti" . O experienta interesanta...cantece, muzica, costume, poze, dansuri din Bucurestiul interbelic.
 E clar Bucurestiul are multe de oferit, dincolo de lucrurile care ne deranjeaza.



vineri, 21 octombrie 2011

Don't smoke!

Acum sa nu credeti ca am devenit mai catolica decat Papa si va sfatuiesc sa nu fumati. De cand mi-am schimbat serviciul, am inceput sa fumez si fumez cam mult. Ma cam ingrijoreaza situatia asta, dar doar eu pot sa o rezolv.
 De ce fumez? Pai am nevoie de pauza, ies cu grupul, sa socializez (unii au facut deja obsesie pentru acest cuvant), de stress, etc...as putea gasi zeci de scuze.
Uneori ma intreb de ce nu ma las de fumat. Ce m-ar determina sa renunt complet?
Am vazut poze cu plamani afectati de fumat, am vazut si anunturile de pe  pachetele de tigari, bunicul meu a murit de cancer la plamani...deci multe motive care m-ar determina sa ma opresc.  Insa tot aman momentul.
DA, stiu efectele:
»Fumatul imbatraneste sau accelereaza imbatranirea pentru ca fumatul activeaza genele responsabile cu producerea unor enzime din piele care distrug colagenul, care este principala proteina a pielii si astfel pielea fumatorilor isi pierde din elasticitate, se contracta si ridurile apar mai repede.
»Fumatul reduce cantitatea de vitamina C din organism cu aproximativ 25% – 30%;
»Fumatul distruge intestinele, creste nivelul colesterolului, afecteaza dintii si gingiile, favorizeaza instalarea cataractei si poate dubla sansele de dementa;
»Fumatul slabeste sistemul imunitar, creste riscul de pneumonie si tbc, slabeste oasele prin demineralizare, scade toleranta la efort, creste riscul de diabet si dubleaza infertilitatea la femei;
»Fumatul produce pagube financiare, creste riscul instalarii starilor de depresie si anxietate, cauzeaza boli coronariene, cauzeaza oboseala si dureri de cap;
»Fumatul nu este un viciu, ceea ce te face sa fumezi este dependenta de nicotina, ceea ce este deja o boala;
»In tutun se gasesc peste 6000 de substante chimice;
»Nicotina ajunge la creier in 10 secunde dupa ce ai tras un fum de tigara si se gaseste in aproape toate organele corpului unui fumator;
»Tigara contine arsenic, plumb, cianura de hidrogren, oxid de azot, monoxid de carbon si inca 43 de agenti cancerigeni;

Acum un an Cristina, o prietena, imi zicea ca daca as vedea ce efecte are fumatul asupra tenului m-as opri cu siguranta. Atasez un link, despre acest subiect. E ceva mai complex, e despre efectele combinate ale tutunului, ale  alcolului si al dulciurilor.


joi, 20 octombrie 2011

Continuare la 3 optiuni

Pentru ca tot am semnalat problema cainilor asa zis maidanezi, m-am informat intre timp. In campania la care a participat Monica Davidescu s-a spus ca se poate cere ajutorul la primarie sau la Asociatia "Cutu, Cutu". http://www.cutu-cutu.ro/content/modalitati-de-ajuta
Asociatia "Cutu, Cutu"
Modalitatile de a ajuta sunt multiple:
- promoveaza online si sustine prin bannere
- doneaza bani la asociatie (se pare ca se poate si plata online cu card-ul)
- adopta un caine maidanez
- du animalultul la doctor pentru a fi sterilizat
- trateaza un animal bolnav
- politia animalelor
- protejati animalele destinate consumului
- faceti lobby pentru animale
- faceti voluntariat, etc.

In concluzie, daca gasiti un animalut pe strada, pe care vreti sa il ajutati si nu il adoptati, aceasta asociatie va poate ghida pentru a lua cea mai buna decizie.
Pisicul din imagine a fost gasit pe afara...si din vorba in vorba, a ajuns din Bucuresti in judetul Suceava, la curte. Cineva are grija de el.

marți, 18 octombrie 2011

3 optiuni

Optiunile sunt: ii castreaza, ii lasa liberi pe strada, ii eutanasiaza. M-ar mira ca cei din parlament sa ia niste masuri care sa rezolve problema cainilor fara stapan. Increderea mea e la cote inalte. Unii vor sa rezolve situatia, altii se gandesc doar la jocurile politice.
Iar ca sa nu isi asume responsabilitatea pentru situatia aceasta delicata, mai mult ca sigur vom fi invitati sa alegem solutia. Exact ca la Dansez pentru tine, nu conteaza cine a fost cel mai bun, ci doar cine a avut cea mai trista poveste si a cerut voturi.
 Iar daca noi vom fi pusi sa alegem, situatia e clara.
 Nu au facut nici o analiza asupra situatiei, cauzelor si perspectivelor, iar peste un timp ne vom trezi ca nu am schimbat nimic. Cum auzeam  in seara asta, caini au mai fost eutanasiati, dar tot vezi pe strada caini. Deci nu asta a fost solutia.
Vom vedea. Interesant de urmarit reactiile si propunerile celor care acum ceva timp au candidat la presedentie.
http://www.animalutze.com/articole/lege-nr-9-din-11-ianuarie-2008-pentru-m.php

luni, 17 octombrie 2011

My name is Khan...

Film indian?!! My name is Khan?! Si indian pe deasupra...astia mai mult canta si danseaza in filmele lor, mi-am zis. Nu sunt fana a filmelor indiene. Mi-a fost recomandat "merita vazut". Hm...ok, hai ca persoana care mi l-a recomandat e de incredere, daca zice ca merita pai asa e. Si uite asa, aseara, mi-am facut timp sa il vad.
De fapt titlul se aude de-a lungul filmului de mai multe ori, insa e completat si te pune pe ganduri: My name is Khan and I am not a terorist.
Filmul este despre discriminare si despre efectul ei. Despre cum au fost discriminati musulmanii dupa 11 septembrie, insa coboara la nivel de individ, se axeaza pe o familie anume. Ura si discriminarea inving pana si o prietenie. 
Trebuie sa il vedeti pentru a intelege de ce mi-a placut. Mi s-a parut ca imbina foarte multe sentimente: ura, discriminare, incredere, tradare, prietenie, dragoste ,speranta, inocenta, vointa, umanism,etc. E despre a vedea dincolo de aparente si sloganuri. E despre a merge mai departe chiar si cand nu ai sperante sau esti mai putin dotat decat ceilalti, fiecare merita sa traiasca.
Au fost cateva faze in film care m-au facut sa ma gandesc la viata noastra. La ce a aparut in presa in ultimul timp, ma gandesc ca  paralela la Numele meu e Khan si nu sunt terorist, la noi e Sunt roman, dar nu sunt tigan. As extinde la Numele meu e C si sunt om. De exemplu daca la un moment era o campanie impotriva tiganilor si noi incercam sa spunem ca tigan nu e acelasi lucru cu roman, mai nou la francezi se face misto de romani.  De aici si extinderea mea.
Dar, lasand la o parte nationalismul (caci asta ar rezulta din ideea de mai sus), e clar ca cei care au "vazut" dincolo de sabloane au ajuns mult mai departe: de la cel caruia nu i-a mai placut pestera, pana la cel care a vrut sa zboare ca pasarile folosind un aparat mai greu ca aerul si pana la cel care va mai inventa ceva.
Acum, fiecare e liber sa poarte ochelari de cal sau sa ii dea jos. Si continuu cu vorbele lui Steve Jobs:
"Nu-ti pierde viata traind-o asa cum vor altii"!

miercuri, 12 octombrie 2011

Capra vecinului

Nu am gasit un alt titlu pentru a exprima ceea ce voi povesti. La noi se pare ca trebuie sa fii un ratat ca sa fie totul bine. Desi cred ca am cam exagerat cu aceste cuvinte. Dar sa povestesc. Prin ziare cand un sportiv ia o medalie, un cantaret obtine nu stiu ce premiu, etc automat apar si stiri negative ca sa il discrediteze. "A luat premiul intai, dar a fost mai prost ca la jocurile olimpice anterioare... a luat premiu, dar n-are voce, a avut pile,etc. "
Mai nou prin presa vad articole despre Inna, despre cum arata inainte si cum arata acum. In general daca ai bani, ceva creier si profesionisti care sa te indrume atunci poti arata la fel de bine ca un model. Mai trebuie sa adaug si vointa, caci poate trebuie sa slabesti, sa iti imbunatatesti vocea,etc.
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/inna-inainte-sa-devina-celebra-parul-cret-facut-permanent-helanca-pe-gat-absolut-nimic-sexy-187872.html
Dar...e o trasatura a poporului nostru...bla bla..bla bla toata ziua.
Enjoy!
Inna - Sun is up

luni, 10 octombrie 2011

Un nou inceput

Cred ca m-u impresionat mereu povestile gen pasarea Phoenix. As enumera aici povestea Japoniei care si-a revenit dupa ce a incasat 2 bombe atomice. Desi nu sunt de acord sa ajungi in extrema disperare ca sa construiesti ceva. Of! Oare ce se intampla cu noi?
O alta poveste, tot ca urmare a unui razboi, o reprezinta reconstruirea unui oras bombardat, din care nu ramasese intacta decat o cladire. Nu mai tin minte daca era in Germania sau Polonia.
Oamenii? Unii sunt in stare sa supravietuiasca la situatii extreme, atrocitati, pierderi, etc. Altii se prabusesc la cel mai mic esec. Viata asta e misterioasa. Nu as descri-o prin intermediul unei religii, doar pentru ca nu o intelegem complet. In seara asta in drum spre casa (poza atasata) vad un teren, care va deveni o strada, curand sper eu. Acum arata rau, insa imaginatia mea croseteaza o strada frumoasa si zambesc, la ceva ce va fi.


duminică, 9 octombrie 2011

J'aime roz bon bon

Rozul? O culoare ca oricare alta, nu pot sa zic ca nu imi place. Anumite nuante de roz in combinatie cu alte culori arata bine. Deci nu sunt impotriva acestei culori. La fel si rosul cu verdele sunt contrastante, dar Luchian in Macii lui combina foarte bine aceste culori.
Plimbandu-ma prin Focsani imi atrag atentia, blocurile termoizolate si varuite in diverse culori. Langa un galben pal, vad un roz pal, urmat de un portocaliu. Si toate culorile astea pe un singur bloc. Tot e bine, macar sunt niste portiuni verticale, paralele, de culori. J'aime le roz bon bon.
Am mai vazut si un adevarat puzzle de culori pe un alt bloc. Orice: galben, gri, alb, verde, verde inchis, portocaliu si roz.
Revenind la cum isi vopsesc oamenii casele, dupa '89 e o tendinta de a le varui/vopsi in culori tipatoare: portocaliu, verde, galben, etc. Unii dintr-o comuna din Harghita sunt cam nemultuimiti de faptul ca locuitorii isi vopsesc casele in culori tipatoare si nu merg pe linia patrimoniului cultural al comunii. Acum..e casa omului si nu au nici o lege sa ii convinga sa si-o vopseasca in nuante pale.
Un psiholog ne-ar putea explica mai bine conotatia acestor culori puternice alese pentru a vopsi o casa.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

AMANTA

O alta seara, in drum spre casa, in 226. Stiu, veti spune ca iubesc RATB-ul. Sunt la Academie, pe deal, astept sa ajung acasa. Ma uit in jur, e cam aglomerat, sunt nerabdatoare sa ajung acasa, putin obosita. In spatele meu un tip se tine de bara si are in mana si telefonul. Poarta ochelari, e de statura mea, pare un fel de soarece de biblioteca. Vad ca telefonul lui e pus pe apelare. Imi atrage atentia numele apelat, "AMANTA".
Instinctiv imi vine sa zambesc. Asta nu poate insemna decat ca tipului nu ii verifica nimeni telefonul. Are un mod foarte clar de a face clasifiricarile: mama, iubita, prietena,sotia, amanta. Ordinea preferintelor nu e asta.
Pana am coborat eu, amanta nu ii raspunsese la telefon. C'est la vie!
Enjoy the music!
Les amants d'un jour - Edit Piaf

miercuri, 5 octombrie 2011

Marsul panaramelor

Hm...titlul asta incitant mi-a atras atentia. Cand zici panarama te gandesti la o persoana de joasa calitate. Cine ar face un astfel de mars? Ca si cum ai zice Marsul prostilor. Hai sa fim seriosi, cine ar vrea sa participe la marsul prostilor?! Am citit articolul pentru a vedea despre ce e vorba si cine il sustine in Romania. Mai jos e un link catre articol.

“Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate! Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane.”
Marsul e despre mai mult decat ce exprima aceaste fraze.

marți, 4 octombrie 2011

Reteta universala

In seara asta pe Magheru, galagie infernala, trafic. Sau poate eram eu obosita si mi se parea un zgomot insuportabil. Ies dintr-un plafar si ocolind 2 femei le aud fara sa vreau."Sa-ti iau sa iti fac reteta lu' Monica Tatoiu?"
Imi suna cunoscuta reteta, deoarece niste rude de ale mele vroiau si ele sa o ia. Hm..cum auzi o reteta care a functionat pentru cineva cum si altii o aplica. Parca toti ar suferi de acelasi lucru! Acum nu reusesc sa imi dau seama care sunt motivele: Doar ca sa zica ca au luat si ei reteta? Sunt disperati si atunci reteta asta ar fi solutia minune? Daca nu-si face efectul, tot e bine ca produsele ei nu dauneaza organismului?!
Vrem solutii miraculoase!

duminică, 2 octombrie 2011

Eat, Pray, Love

Initial a fost cartea si apoi filmul cu Giulia Roberts. Anul trecut cand eram in concediu, o prietena, Laura, citea cartea. Din ce mi-a zis era cam plictisitoare. Dupa carte, inevitabil a aparut si filmul, despre care am auzit ca ar fi cam plictisitor si el.
Prin revistele de fashion pentru femei care mai de care zana mioritica se viseaza in India, in locul tipei din film. In plus unele si-au petrecut si vacantele acolo. Nu pot zice ca deodata m-am indragostit de India. Nici o sansa! Un fost coleg, Alex, a stat pe acolo vreo 2 luni cu serviciul si mi-a aratat poze si mi-a povestit ce inseamna India. Cred ca concluzia lui a fost "Daca crezi ca e naspa si saracie  in Romania, du-te in India".
Si totusi, la cata reclama s-a facut, mi-am zis ca mai bine sa ma uit la film. Asa ca ieri incep sa il caut pe net si sa ma uit. La jumatatea lui am cedat nervos. Imi venea sa fac ca prietena mea, Cristina ("mai e mult?"). Se intampla ceva in filmul asta? Cand ajunge in India?
Plictisitor si plictisitor. Daca cineva imi zice ca ultima parte a lui e intersanta, poate fac un efort sa il vad.
Am inceput sa ma uit la Strumfii. Hm...avea farmec cand eram copil, nu acum. Asa ca nici pe asta nu l-am vazut pana la sfarsit.

Cat ma costa?

In plina criza la noi se construieste/se va construi catedrala nemuririi neamului. Acum ma cam indoiesc ca Dumnezeu are nevoie de niste casute ca dovada a orice din partea noastra. Cred si eu ca poate vedea cine suntem, ce facem si ce vrem sa devenim. Dar noi construim casute!! Dar asta-i viata: unii privesc catre stele si viitor, altii vor sa se intoarca in evul mediu.
Cum merg lucrurile la noi?Pai intr-o anumite minte omeneasca care vrea sa faca niste banuti sau poate are niste idei de prea marire se naste o idee...sa facem o catedrala. Ideea asta o si imbraca intr-o 'invelitoare lucioasa"...bla bla...sa ne aratam iubirea fata de Dumnezeu, parca. Va fi mai mare ca si Casa poporului (Ceausescu a fost un dictator, dar eu cu ideea sunt un inovator).
Care e problema mea?!! Da, vreau sa stiu cat ma va costa? Eu nu am cerut catedrala asta, cica o plateste biserica, dar eu nu cred ca nu se va ajunge sa platesc si eu. Preotilor li se platesc salarii din banii cu care noi cotizam la stat. Deci implicit voi plati si eu.
Costul catedralei este estimat la 200 de milioane de euro(desi cica ar fi 600 de milioane), pe care Patriarhia intenţionează să îi obţină din împrumuturi, donaţii de la credincioşi şi subvenţii de la stat, precum şi prin investirea unor resurse proprii. Ok, deci subventii de la stat, in conditiile in care numai anul asta s-au inchis nu stiu cate spitale. Si nu se stie clar costul.
Pe la noi prin Romania nu s-a comentat prea mult pe tema asta, ca noi oricum n-am fost in criza, iar cand ne-am dat sema ca totusi am fi cica to bine ne e.
Insa dragutii de germani au luat la bani marunti ideea asta si au criticat-o bine. Pai cred si eu. In momentul in care conduci Europa tre sa fii atent la toti "micutii" astia cu "idei inovatoare" care in plina criza arunca banii. Mai mult ca sigur cand ajung in rahat rau, faliment de tara, vor veni sa ceara ajutor la mama Europa. Ceea ce le- a atras atentia a fost ca statul roman sustinea aceasta idee in timp ce anunta cu trambite inchiderea catorva spitale, reducerile de salarii erau deja prezente de vreo juma de an.
Acum sa nu credeti ca astia cu casuta lor stau cu mainile in san. Ieri am vazut pe Trinitas TV interviuri luate oamenilor referitoare la construirea catedralei. Credeti ca am vazut pe unul care sa zica nu? Nope!
Dar nu ma mira, ca cine are televiziune zice doar ce vrea el!

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Toxic people

Am auzit aceasta exprimare, persoana toxica, la acel curs de stres management. Pe scurt o persoana era toxica pentru intreaga lui familie si pentru cei din jur, deoarece le influenta viata in mod negativ, nu ii lasa sa isi traiasca viata. Acum daca stau sa imi amintesc, am intalnit cateva persoane toxice pana acum. E interesant sa urmaresti cum ii manipuleaza pe ceilalti, e un spectacol interesant si cam grotesc in acelasi timp. Bine, e interesant sa vezi atata timp cat nu te afecteaza pe tine si personalitatea lor nu se revarsa asupra ta.
 Pentru ei nu conteaza ce vor altii ci doar ei conteaza, ei trebuie sa se impuna, doar ei au dreptul la pareri si atunci iti povestesc orice...chiar daca nu te intereseaza, parerile lor despre viata si comportamentele lor ti le impun tie, sunt victime si agresori in acelasi timp, viata e asa cum o imagineaza ei, etc.  Fac orice (nu exagerez) ca sa faci si sa te comporti cum vor ei.
Influenta lor variaza de la persoana plictisitoare, enervanta, impunatoare, plangacioasa, deprimanta,  sufocanta pentru altii pana la eu te-am facut eu te omor (aici deja celalat nu mai are nimic de zis). E o persoana toxica pentru toti cei din jur.
Si atunci ce sa faci? Care e solutia? Cum rezolvi problema? (Intrebarile astea sunt defect profesional) Pai se pare ca cel mai bine e sa eviti persoanele respective.(daca poti) Daca nu se poate cred ca a cauta ajutor specializat(psiholog) nu e o rusine. Bine, asta daca nu ai o placere deosebita sa traiesti cum vor altii.
 In cazul povestit la curs, se pare ca moartea persoanei respective, desi a avut un efect negativ asupra rudelor, a fost chiar un lucru bun. In sfarsit ceilalti erau liberi sa isi faca viata cum credeau...daca mai puteau..caci efectele unor astfel de persoane in viata celorlati sunt dezastruoase.
Tot saptamana asta am mai citit despre toxic people intr-un articol despre fetele Columbeanu. Acum nu mai conteaza daca articolul respectiv s-a vrut un act de razbunare, insa ideea e ca prin toate faptele lor tipele astea sunt un model negativ pentru toate persoanele din jur. Acum sa nu imi spuneti ca va puteti proteja copiii vostri si ca ei nu vor fi deloc influentati! Pentru ca nu cred.
Well...alegeti-va cu grija prietenii macar, ca daca printre rude aveti asa ceva...nu aveti cum sa le schimbati cu alte rude!
Acum chiar si pentru colectivitatile de la serviciu e teoria marului rau care iti poate face o echipa toxica. Asta am aflat-o la un alt serviciu. Se pare ca in aceasta teorie solutia e ca trebuie sa excluzi "marul stricat'. Daca ai asa ceva in echipa pe care o conduci...hm...cum sa zic...daca nu iei o masura...poti sa iti dai demisia, pana nu ti-o cer altii.