Am zis sa incep o sectiune noua cu clipe din viata care imi
ridica multe semne de intrebare...sau cel putin ma opresc pentru cateva secunde din ceea ce fac.
Era intr-o dimineata de luni, la metrou Piata Unirii 1, ora
8.30. Detaliile sunt foarte importante pentru ca asta inseamna ca era foarte aglomerat.
Tocmai coboram dintr-un tren cand aud in spatele meu o mamica spunand unei fete
de 9 ani: “Trebuia sa te inghesui sa iesi. Baga-te, nu sta ca mamaliga! Asa nu
o sa reusesti in viata niciodata. ”
Hm, era super aglomerat, nu stiu unde ar fi trebuit sa se
inghesuie copilul! Bine, mai sunt si “Vaci” ( era o reclama mai de mult despre cum sa circuli cu metroul…”nu fi vaca”…)
la metrou care stau in usa si daca nu coboara considera ca nici ceilalti nu
trebuie sa coboare sau sa urce in trenul de metrou.
Bun si incet, incet,
incolonati ne miscam cu viteza melcului pe scari si prin pasaj catre Unirii 2. Mama,
in cauza, si cu a ei fata erau la 1 metru in fata noastra.
La un moment dat, vine din spate un tip, alergand si imbrancind
lumea. Trece de noi si le desparte pe cele 2 desi mama isi tinea fiica de mana.
Instantaneu aud si replica ei: “ Nu se
poate! Nu vedea ca te tin de mana! Cata nesimtire!”
Hm…parca era si o fabula
Cainele si catelul!
