luni, 24 februarie 2014

Romania. Inchis pt inventar

1989…parca a fost ieri. Au trecut ceva ani de atunci. Am prins doar 8 ani din epoca de aur. Chiar si asa imi amintesc de unele  lucruri specifice acelei perioade:  coada la paine unde luam paine pe cartela – 2 paini si jumatate pt familia mea, coada la farmacie pentru vata, cel mai tare sampon roz care miroasea a trandafiri….mi s-a parut oau, apa calda care era doar joia,  inghetata la pachet care semana cu pachetul de unt, uniforma, cand am fost facuta pionier al patriei, inceputul scolii cand cei mari plecau la cules la vie ( de neuitat -  mai ales ca cineva imi spunea cu mandrie ca atunci cand voi fi mare ca ei voi merge si eu la cules la vie...ih…de pe atunci nu mi-a placut munca fizica fara cap si fara coada), secretomania ( era regula maxima ca nu ai voie sa povestesti nimic din ce se intampla la tine acasa), caietele folosite ce le duceam la reciclat, apelativul “ tovarasul” /”tovarasa”, panoul  clasei unde erau asezate pozele noastre in forma de V ( cel mai tare era in top; never been there…eu tot cu lumea mea si ce imi place mie) etc. Acestea sunt putinele amintiri care mi-au ramas de atunci.
Cum de imi amintesc de ’89? In week-end am fost la teatru la “Romania. Inchis pentru inventar”.  In acest spectacol nonverbal, pe o muzica bine aleasa, se insiruie secvente din viata acelor ani: cumpararea unor portocale, masa la restaurant, lucrul in fabrica, ducerea sticlelor de lapte la reciclat, frigul din case, propaganda de la tv, luarea luminii, securitatea si microfoanele, etc.  Piesa lasa spectatorul sa vada cu ce s-a confruntat un cuplu in acea perioada, fara a judeca acele vremuri. Totul este convingator prin situatiile alese, muzica  si pantonima personajelor.  A fost o ora amuzanta, dupa care, vazand “inventarul”  epocii de aur am incercat sa imi reamintesc care din situatiile prezentate le-am trait si eu. Daca ati prins acele vremuri veti intelege.
O piesa ce merita vazuta!

miercuri, 19 februarie 2014

"Mie imi place de nu mai pot...."

Tot la metrou, trecand prin pasajul de la Unirii vad reclama cu Mihaela Radulescu la iaurtul Danone. Arata bine nimic de spus, insa nu cred ca fizicul acela si l-a format mancand iaurt. Da…am citit declaratiile ei…ca nu e nevoita sa minta referitor la ceea ce mananca si ca iubeste iaurtul “ de nu mai pot”. Lucrurile nu sunt atat de simple … sau poate ca sunt. Omul vede un produs…vede ca ii face reclama o persoana pe care o admira si atunci cumpara produsul. Scurt, clar si cuprinzator. Cate persoane din tara si-ar dori sa arate ca Mihaela? Cate si-ar dori sa fie ca Nadia?  Pentru a ajunge ca ele nu e nevoie sa consume iaurt (vezi efectele nocive in  Studiul China si alte articole referitoare la consumul de lactate) sau margarina (aici o parte din lumea presei s-a sesizat….nu e sanatos sa mananci margarina). Insa intr-un anumit loc din creierasul fiecaruia se face o asociatie…mananc iaurt o sa arat ca M.
De ce mi-am amintit de reclama asta? In week-end am deschis frigiderul de la mama de acasa. Ea nu e un fan de lactate. Cand eram mai mici doar eu cu fratele si tatal meu ne bateam pe laptele cu taietei, budinca, etc. Ei bine in frigider erau 10 iaurturi mici de la Danone. Dap…exact de alea verzi la care le face reclama.
Eu: “mama, dar de cand ai inceput sa mananci iaurt?!!!!!” am luat-o asa mai diplomat
Mama: “Ah, pai am luat si eu ca e sanatos sa mananci seara cu niste seminte de in; e mai usor asa”.
EU: hm….aha

In gand mi-am zis , ca prea mare coincidenta intre marca de iaurt ce e in frigider si reclama de la tv. Daca chiar vroia s amanance mai usor putea sa cumpere si alte marci de iaurt. Concluzia e clara….traiasca reclamele.

vineri, 14 februarie 2014

Studiul China

salata de legume cu ciuperci marinate
Studiul China este o carte de care am auzit cam acum un an si ceva, insa nu ma tenta sa o citesc. Auzisem ca se recomanda renuntarea la mancarea de origine animala insa eram sceptica....foarte sceptica (daca exista grad de comparatie). Cu timpul corpul meu mi-a dat din ce in ce mai multe semne ca ceea ce mananc nu ii prieste. Bine pe langa aceasta as adauga si obsesia femeilor de a slabi...si inclusiv a mea in anumite momente. Ma cunoasteti deci puteti intelege. :)
Astfel am inceput sa citesc mai multe despre nutritie, chiar am fost si la un curs despre nutritie. Mi-era din ce in ce mai clar ca fac niste alegeri cam proaste...a-ti umple usa frigiderului cu niste cutii de lapte, a nu manca legume, a sari peste micul dejun nu e chiar sanatos. In plus o prietena imi tot spunea ca mananc numai prostii si ca ar trebui sa rezolv problema asta.
Povestind cu colega mea despre nutritie mi-a zis si ea de Studiul China si ca unii din prietenii ei care au citit-o au renuntat la carne. Ding ding... clopotelul a inceput sa imi sune....no daca atatia oameni iti spun de cartea asta si tot auzi de ea....poate ar fi si cazul sa o citesti...imi ziceam. 
Si uite asa "planetele s-au aliniat, am imprumutat cartea (o primisem chiar si in format PDF) si am inceput sa o citesc. Cred ca sunt vreo 500 de pagini. O saptamana de zile cat am citit-o abia asteptam sa se termine ziua de lucru sa ma duc acasa si sa mai citesc 100 de pagini. M-a captivat. Sunt multe idei care m-au pus pe ganduri si m-au facut sa imi schimb stilul de alimentatie...inca mai lucrez la acest capitol.
Pe scurt:
- hrana de origine animala duce la dezvoltarea tumorilor canceroase, bolilor de inima, bolilor cronice, etc.
- au constatat ca lipsa ei din alimentatie (chiar reducerea ei) poate duce la disparitia diverselor forme de cancer (o parte din studiu se concentreaza pe cancerul la ficat)
- laptele e foarte periculos...provoaca....cancerul de san si cel de prostata si 2 forme de diabet. Daca mamele nu ne alapteaza o viata intreaga inseamna ca natura ne spune sa nu mai mancam asa ceva. Daca laptele mamei contine nutrienti pentru copil si cel al vacii pentru vitel, de ce mancam lapte de vaca?!!!
- reclamele altereaza realitatea; de exemplu sunt alte fructe care contin mai multa vitamina c decat portocala...insa datorita reclamelor se considera ca portocala are cel mai mare continut de vitamina C

In final depinde de noi sa studiem si sa vedem ce e bun pentru noi si ce ni se potriveste. Nu exista reteta perfecta. Si daca decideti sa renuntati la carne si lactate ( mitul calciului)...pregatiti-va pishic pentru asta...o sa auziti de atatea ori ca nu e bine si nu e normal...chiar o sa pareti putin ciudati celorlalti...desi o sa va simtiti din ce in ce mai bine. Bafta!


luni, 3 februarie 2014

Hipo

Nu doare insa functionarea ei defectuoasa provoaca niste lucruri neplacute in corp. Despre tiroida este vorba. Cand nu produce destui hormoni se spune ca ai hipotiroidism. Nu o sa dau mai multe detalii, pentru ca cine se confrunta cu asa ceva a experimentat efectele ei.
De ceva timp incerc sa caut o cale mai buna de a rezolva problema aceasta. In principiu pentru ca trebuie sa existe si alta cale...asta cred. Nu mi se pare ca e de ajuns sa iei levotiroxina sau ethyrox. Stii cum e...te simti rau ...te duci la doctor...faci analizele standard...si cel mult iti creste sau scade doza de medicament. Insa nici un medic nu iti spune sa faci si altceva: ce anume sa mananci, cum sa eviti stresul, sa iei iei niste pilule naturiste,  sa faci miscare, etc.
Asa ca am decis sa pun niste link-uri gasite pe net. "Mancarea poate fi medicament sau mancarea poate fi otrava" - fiecare trebuie sa alegem ce ni se potriveste.

5 grupe de nutrienti pt hipotiroida - Christa Orecchio

Am mai gasit ceva de Duncan Capicchiano, insa nu am cumparat cartea. http://www.thehypothyroidismsolution.com/. Vreau sa ma mai informez inainte de a face aceasta achizitie.
 Daca ati experimentat si altceva, fi-ti liberi sa impartasiti experienta.

duminică, 2 februarie 2014

Sa ne jucam

Zilele acestea friguroase mi-au adus cheful de a picta. A trecut ceva timp, mai bine zis, au trecut ceva ani, multi, foarte multi de cand nu am mai pictat. In liceu exersam mai mult. Cred ca abia acum vreo 3 ani, la un team-building am pus ultima oara mana pe o pensula.
E uimitor cum trecerea asta rapida a timpului si goana nebuna dupa diverse lucruri ne fac sa ne indepartam de ceeea ce ne place. Mereu apare ceva mai important si ceva mai urgent de facut.
Tuse, acuarele, creioane, tablouri, tehnici de pictura, apa, pensule, munca si rezultatul final...atat de frumos si totusi atat de departe. Parca a trecut o vesnicie de atunci.
Saptamana trecuta am ajuns intr-un magazin din Varsovia, iar Ioana mi-a aratat ca sunt niste tablouri de pictat. Ne-am uitat la ele. M-au incantat, mai ales ca iti dau si panza, pensule si acuarele. Practic ai totul numai cat trebuie sa pictezi. Am avut de ales intre un peisaj si un vas cu flori si fructe. Am optat pentru peisaj.  Acum...trebuie sa ma si apuc de el. Insa mai aman cateva zile inceperea lui, pana termin altceva.
:) E ca o prajitura buna pe care o ai in frigider si care stii ca te asteapta acolo.
Abia astept sa am un pic de timp si sa ma apuc de treaba. :)