miercuri, 18 aprilie 2012

Momente


Narcise
Fiecare a sarbatorit sau nu Pastele. A ales sa isi petreaca aceste zile libere intr-un anumit mod. Imi amintesc de copilarie, cand mergeam in sat la bunici si primeam oua rosii. Cred ca ziceam doar Hristos a inviat! Asa ne invatasera bunicii. Mergeam din casa in casa si uram si primeam oua rosii. Era ceva grozav daca primeam si oua de alte culori. Timpul a trecut si am incercat sa intelegem lumea asta si cine e Hristos si etc.
Astfel ca indiferent de ce cred, zilele libere le folosesc pentru a-i vedea pe cei dragi. Uneori se transforma intr-un traseu rapid ca sa vad cat mai multe rude. Ca de obicei, mama, e cea mai intelegatoare. Stie ce timp am la dispozitie si intelege. Dap...mare lucru, sa te inteleaga un om!
Piersic inflorit
 In perioada aceasta infloresc florile si pomii din gradini. Bunica mea, dinspre mama, are o gradina frumoasa. Ma gandeam ce ar fi daca as stat in gradina si as lucra de aici. Asa printre flori si pomi infloriti, in bataia soarelui fac o analiza de business si ma mai conversez cu colegii de la programare sau ceilalti din Polonia. Visam si visam...pana m-am trezit singura la realitate. Acolo in comuna nu e opera, nu e cinema, nu e biblioteca, nu e tren, nu sunt concerte, nu sunt parcuri, nu e metrou si aglomeratie, nu e sala de fitness, nu e facultate, nu iti gasesti un serviciu...e doar liniste. E o sosea, e o piata doar duminica, e o benzinarie, sunt cateva magazinase, etc.  Oare cat as rezista?

vineri, 13 aprilie 2012

Un business

In vinerea dinaintea Pastelui (cel de la ortodocsi) primesc un link referitor la candela oficiala lansata de Patriarhia din Romania. Dupa cum veti citi, veti vedea ca e si o poveste frumoasa acolo...ajutam la constructia Catedralei Nemuririi Neamului.(Oare cate lumanari tre sa vinzi ca sa acoperi 200 de milioane de euro?!! Asta e suma initiala...cine stie care va fi costul adevarat!)  Vedeti link-ul de mai jos.
Siti cum e doar. Unele produse apar din necesitate. Oamenii aprindeau lumanari, picura ceara, se ardeau pe maini si atunci cineva a inventat candela rosie. E utila, e frumoasa, e estetica, te duce cu gandul la sange...etc. imaginatia zboara. Daca chiar conteaza sa aprinzi o lumanare, nu cred ca se supara Dumnezeu ca aprinzi o candela rosie. Te comporti ca un om civilizat si nu e riscul sa arzi hainele celor din jur. Zic si eu!
Ca orice produs aduce un castig celor care il produc. Cei de la Patriarhie au considerat ca acest castig trebuie sa ajunga la ei si nu la altii, asa ca au lansat si ei o candela si o promoveaza. Ba ca ajuta la constructia noii catedrale, ba ca cele rosii sunt "improprii cultului crestin",etc.
 In concluzie, Dumnezeu nu are nimic impotriva, numai cultul are ceva. No...cum zic ardelenii...fiecare e liber sa gandeasca si sa aleaga ce vrea, ca si asta e un business ca oricare altul.

luni, 9 aprilie 2012

In cautare

Acum multi ani, dupa '89, fabricile noastre nu mai erau " rentabile".  Idealul omului devenise sa iasa la pensie mult mai devreme sau sa plece de la serviciu si sa primeasca salarii compensatorii ca sa isi ia tv si alte electrocasnice de care nu beneficiase inainte de '89. Prea putini erau educati ca sa porneasca o afacere pe cont propriu.(deci viitorul era clar, daca stateai un pic sa analizezi situatia si perspectivele)  Parca era o frenezie...totul arata minunat. 
Imi amintesc ca ma intrebam: "Bine, iese omul la pensie sau in somaj, si apoi cum castiga bani ca sa traiasca?" Dap...imi veti spune ca asa sunt eu mai pesimista.
Timpul a trecut, multe fabrici au fost rase sau transformate in ruine si am ajuns sa cumparam la preturi exorbitante produsele pe care candva le si produceam. Foarte misto, nu! Sa mai reamintesc ca ne imprumutam ca sa platim salarii si pensii?! Ca multi au plecat la cules de capsuni ca sa traiasca?! La ingrijit babe si mosi?!
Si au trecut anii si incet incet am inceput sa realizam ca ar trebui sa reconstruim fabricile, sa ne punem agricultura pe picioare ca altfel consumam numai chestii colorate din import, ca am distrus multe,etc. "Am inceput sa realizam"...adica persoanele care nu sunt prea ocupate cu privitul la Tv si nu isi asteapta calmi si resemnati sfarsitul.
Dar sa continui. Viata a devenit mai agitata, programul de lucru s-a schimbat, prin urmare si obiceiurile noastre s-au schimbat. Nu mai gatim acasa. Mancam in oras. S-a dus vremea cu femeia care statea la cratita toata ziua...cel putin in orasele mari, unde viata e mai agitata. ( Nu ma acuzati de misoginism ca nu sunt si nu am terminat de explicat ideea, care se regaseste si in link-ul de mai jos.)
Ok si am ramas la faza cu mancatul in oras. Parca e mai usor de luat un semipreparat sau ceva care se gateste rapid. Totul este bine si frumos si cool, pana stomacul da semne ca sunt probleme, ficatul la fel, etc. Hm...se pare ca mancarea asta nu e ceea ce ar trebui sa fie. Acum ai in magazine ardeiul perfect si rosu...ca tre sa te uiti cu atentie ca sa iti dai seama ca nu e de plastic. "Puiul familist*" e si el prezent...ceva mai injectat cu hormoni. Painea neagra care de fapt e alba si caramelizata. O gramada de tentatii, pe care reclamele ne indeamna sa le luam ca ne fac inalti, destepti si frumosi, ne invadeaza.
Si cand problemele se maresc, atunci doamna doctor iti recomanda sa gatesti acasa si sa mai tii si un regim. Nu e vorba doar de tine... si cei din jur sunt afectati: copii, parinti, etc. Deci: obezitate, diabet, cancer, etc. Deci? Faci ceva sau iti asiguri un drum mai rapid si dureros catre groapa?!
Si constientizand una din probleme imi zic:  Oh la naiba!!!! La naiba! La naiba! Si cat s-au luptat femeile dinaintea mea ca sa scape de cratita!!!! Sa ne emancipam! Nu se poate! Nuuuu! Nu am timp!
Trecand peste misto-ul de mai sus, oare care ne sunt perspectivele?


PS! Puiul familist - e puiul cu 4 pulpe