biserica fortificata Vulcan

Uneori avem impresia ca noi traim vremuri grele, insa nu ne gandim la cei care au trait in timpul razboaielor mondiale, sau in vremea cand navaleau tatarii, turcii si romanii si oricine a mai avut chef sa ne jefuiasca. Fiecare perioada e cu greutatile ei. Lumea a evoluat de acum aproape 2000 de ani de cand ne bateau romanii la poarta....bine in final ne-au si batut la propriu (daca citim mai cu atentie ...vedem ca si unii de ai nostri le-au dat o mana de ajutor). Se spune ca trebuie sa stii trecutul unei tari ca sa ii intelegi prezentul.  

orga

In ultimii cativa ani am vizitat mai multe biserici fortificate. De ce ar fi nevoie sa fortifici o biserica?!! Dupa cum spuneam de-a lungul timpului mai multi au vrut diverse lucruri pe gratis...mancare, aur, bogatii, copii, sclavi, etc. Asa au aparut bisericile fortificate. Una dintre cele mai interesante este biserica evanghelica fortificata de la Vulcan.

  Biserica cuprinde în plan o navă rectangulară, acoperită cu planșee din lemn caselat și are alipit pe latura vestică turnul-clopotniță masiv, cu cinci etaje. Apa­reia­jul turnului este făcut în asize. Acoperișul bisericii este etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile. Cei din comunitate isi lasau aici in cate o camera mancare si strictul necesar care i-ar fi ajutat sa supravietuiasca un asediu indelungat.

De-a lungul timpului a fost martora la multe tragedii: navalirile turcilor in 1421 si 1432, atacul armatei lui Gabrile Bathory in 1611, emigrarilor ( in 1907 in SUA), razboaielor si deportatilor (1945 URSS). Ca orice lucru care exista pe lumea asta si la biserica a fost nevoie de oameni pentru a o transforma sau a o ridica dupa fiecare distrugere. Dupa atacul din 1611 doar 5-6 oameni au mai supravietuit si vreo 300 refugiati in alte parti. Dupa asemenea macel a fost recontruita din temelii. 
Si mai tarziu a venit vremea razboaielor mondiale si apoi a deportarilor ( 70.000 de sasi si svabi deportati in Siberia - 3 saptamani de mers cu trenul, 15.000 morti doar pe traseu.) Cu ocazia asta aflu ca femeile erau mai rezistente ca barbatii pentru ca au supravietuit intr-un numar mult mai mare. 

Povestea preotului(desi cred ca nu se numeste la fel ca la ortodocsi) continua. Nu e doar istorie fara sentimente...e istoria a mii de oameni care au incercat sa isi faca un loc acolo si care de-a lungul timpului au platit un pret foarte mare....doar pentru ca...
Desi pare atat de departe in timp, imi amintesc ca e o istorie care nu e atat de indepartata. Sa nu uitam ca abia de vreo 20 si ceva de ani am iesit din comunism. 
Totul capata si mai mult sens cand aflam ca si bunica acestuia a fost deportata la minele de carbuni din Siberia. Nu am mai avut curaj sa intreb...dar sentimentul imi spunea ca nu s-a mai intors.

celebrul baumstrtzel - diferit de kurtos, foarte bun

Si pentru ca la ei nu sunt vorbe goale si nu vor sa uite acele suflete, pe 2 pereti opusi sunt 2 table cu cei disparuti in cele 2 raboaie mondiale.  Impresionant, ca niste oameni si-au pierdut viata in chinuri in niste vremuri cumplite, dar cei de acasa nu au vrut sa uite jertfa lor. Pentru cei de acasa acestia nu au reprezentat doar un numar de victime.

P.S! Dincolo de poveste, puteti admira biserica, orga si camarutele in care o lume isi depozita necesarul pentru supravietuire. De asemenea puteti gusta ( puteti fi si martori la preparare) baumstritzel. 

Comana

O zi de week-end, vara...un week-end prelungit as putea spune (15 august e zi libera). Probabil un sfert de Romanie e pe la mare sau la munte...cei care isi permit bineinteles. Asta nu o zic cu rautate, doar ca sa ne amintim unde traim si ca lucrurile sunt din ce in ce mai gri pentru multi.

Am gasit Comana, ca alternativa de a iesi din oras. Nu as putea sa va zic prea multe: aici e o manastire, delta Neajlovului, parcul natural - cu rezervatie de ghimpe si de bujor, hanul lui Vlad Tepes, etc. Ceea ce ne-a impresionat e ca este o comuna foarte ingrijita: e asfaltata, la toate portile sunt banci la fel, santuri, copaci plantati, etc. Intr-un fel domina o ordine gandita...nu pare mult insa comparand cu alte sate/comune de la noi, aceasta chiar iese in evidenta.
E un loc frumos pe care anumiti oameni au stiu sa il puna in valoarea (deci se poate si la noi). A fost construit un parc de aventura unde te poti da cu tiroliana, poti parcurge un traseu la inaltime, te poti plimba cu barca sau cu caiacul, poti lua cateva ore de echitatie, etc.

E un peisaj frumos unde te poti bucura de cateva clipe de liniste si racoare.

Ulterior am aflat ca aici se gaseste si casa memoriala Gellu Naum, memorialul Vald Tepes (Poate fi vizitat in apropierea zonei in care Vlad Tepes a fost ucis in 1476 dupa lupta cu Basarab Laiota – Fantana cu nucu.), moara de hartie (atelier muzeu).

Ma opresc aici cu detaliile...intr-o lume a vitezei, se pare ca nu mai avem timp sa citim articole foarte lungi (data viitoare o sa spun unde am citit acest lucru).

Romania

la Manastirea Horezu, in afara.

manastirea Horezu si zidul ei



agresivitate si frumusete



doar ...liniste..la manastire



in cautarea linistii, bunavointei, amintirii si a iertarii



arta traditionala - Horezu



reflexii in Targu Jiu



miscare in Targu Jiu



fire de iarba pe Transalpina

La munte

castelul Pelisor

Valea Prahovei e una din cele mai frumoase zone ale tarii, chiar daca la inceput si sfarsit de week-end risti sa stai cu masina in coloane de kilometri. Sau daca nu ai masina, dar mergi cu trenul, risti sa faci sauna pe timp de vara si sa ingheti pe timp de iarna. In final omul e cel care trebuie sa gaseasca solutii optime la orice problema.

Astfel poti vizita castele, poti admira peisajul, poti urca pe munti, etc. Fiecare zona si constructie e insotita de o poveste interesanta.

perete din castelul Peles

Sinaia

pe munte, la Babele

masca la Bran

Vizitand obiectivele esti tentat sa te uiti si la suveniruri si sa achizitionezi ceva pentru acasa. Multe dintre ele le puteai gasi si anii precedenti, insa oferta e acum mai variata.

Castelul Bran  - in curte

Sunt locuri frumoase si racoroase in aceste zile incinse.Mi-as fi luat racoarea de la munte si mi-as fi adus-o la pachet, daca s-ar fi putut. 

la Cazane

la Herghelie, inainte de Strehaia

Manastirea Strehaia ( o poveste interesanta)

Acum cativa ani vazusem o poza, cea cu statuia lui Decebal pe Dunare. Mi se parea un peisaj frumos si imi doream sa ajung acolo. Timpul a trecut si am ajuns la Orsova. Asta in dupa ce ne-am oprit o herghelie, am vizitat manastirea Strehaia (deja am pus poze) si ne-am oprit la o inghetata, braga si citronada in Slatina.

:) Pana aici nimic nu m-a impresionat ca inghetata. Mi-a amintit de inghetata din copilarie servita la pahar. (asta era inainte de '89).

Sa revenim la Cazane...peisajul de pe Dunare este frumos si merita o plimbare cu vaporasul.

Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Portile de Fier. Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat in stâncă, chipul lui decebal, statuia având dimensiunile 40 m - inălțime și 25 m - lățime

De ce Cazanele Dunarii? Inainte de a se fi construit acum trei decenii hidrocentrala Portile de Fier, debitul era foarte mare pe albia ingusta, si erau cataracte in zona carora apele pareau ca fierb, ca intr-un cazan. De aici se pare ca vine numele.

La Orsova, la imbarcare

pe Dunare

Statuia lui Decebal

manastirea Mraconia-Numele inseamna apa intunecata sau loc ascuns; actuala manastire a fost ridicata dupa Revolutie si arata exact ca originalul, care dateaza din secolul 16, insa a fost inghitit de ape la construirea hidrocentralei.

la Strehaia

La ca va ganditi cand auziti Strehaia? Eu imi amintesc de unul, Leo de la Strehaia, pe care presa l-a tot promovat.  Da, stiu, va minunati de "cultura mea generala".

La Strehaia am poposit pentru a vizita manastirea, ctitorita de Matei Basarab. Nu pot sa zic ca m-a impresionat prin ceva anume, insa povestea ei este interesanta.

Manastirea Strehaia este imprejmuita cu un zid de caramida presata, inalt de aproape cinci metri, prevazut cu creneluri de aparare, la fiecare doi metri. Biserica cea mare este zidita din caramida, in forma de nava.

Palatul domnesc al Craiovestilor, legat de biserica printr-un culoar din caramida, a determinat pozitia bisericii, drept pentru care altarul ei e orientat spre sud, spre deosebire de toate celelalte lacasuri de cult, care au altarul in partea de rasarit.

Zidurile puternice ale Manastirii Strehaia l-au motivat pe Tudor Vladimirescu sa aleaga acest loc drept sediu local. In incinta manastirii au fost lasati mai bine de doua sute de panduri, avand sarcina de a apara cetatea Craiovei.

 Legenda spune ca manastirea comunica printr-un tunel subteran cu satul Comanda, aflat la câtiva kilometri departare. In situatii de primejdie, când armatele turcesti atacau cetatea, cei adapostiti aici se refugiau, prin tunel, la Comanda. Datorita faptului ca era inconjurata de padure si dealuri, manastirea a fost nu de putine ori o piedica in calea navalitorilor turci si austrieci. De asemenea o alta poveste legata de aceasta manastire, e faptul ca turcii ar fi interzis construirea de cetati cu ziduri de aparare si fortificatii. Matei Basarab a inconjurat cu ziduri mai multe biserici, pretextul fiind cel cultural si nu cel real de aparare.

Manastirea reprezinta o particica din trecut. :)

Conacul Bellu

Vedere din lateral a Coancului

Foisorul de la intrare

- "Mergem la Urlati.'
Aha, si ce putem vizita acolo? E intrebarea mea clasica.
Pai vizitam Conacul Bellu.
Conacul Bellu ma duce cu gandul la cimitirul Bellu. Nu e o coincidenta,aflu eu imediat, familia Bellu a donat terenul pentru acest cimitir din Bucuresti.
Despre conacul Bellu nu stiam vreo informatie. Am ajuns pana la Urlati si am aflat mai multe despre el. Despre istoria sa nu v-as spune decat ca a apartinut unei familii de aromani, originari din Pindu Macedoniei, stabiliti la noi prin anii 1780. In Valahia, familia Bellu a facut averi si s-a inrudit cu mari familii boieresti autohtone. Alexandru Bellu (1850-1921), unul dintre ultimii membrii importanti ai acestei familii, a fost un om de cultura, avocat, numismat si fotograf - unul din precursorii artei fotografice romanesti (fotografiile sale cu tarani romani au fost reproduse in albumul "La Roumanie en images", aparut la Paris, in 1919).
Din pacate la Urlati a mai ramas Conacul mic si foisorul, Conacul mare prabusindu-se la cutremurul din 1940. 
Astfel ca de la intrare esti intampinat de foisor. Aici e o mica expozitie cu poze facute de Alexandru Bellu, cu cateva aparate de fotografiat vechi dar si cateva costume populare.
De la foisor catre conac e verdeata si un loc de joaca. Prima impresie care am avut-o cand am ajuns in fata conacului a fost aceea de casa mare, alba de la tara, imprejmuita de un gard de scandura. Numai cainele mai lipsea pentru a completa imaginea. Da si sa nu uit....liniste.
Am admirat imprejurul conacului insa am fost impresionata de interior. Nu se pot face poze in interiorul conacului. Insa poti admira colectia de obiecte si de tablouri.

Desi pe dinafara pare o cladire mica, camerele sunt impresionante si aranjate cu gust. Cladirea e construita in stilul vechi romanesc. Am admirat crama conacului unde troneaza cateva butoaie mari si alte instrumente de facut vin, vase de lut,etc.

 Interesant e ca acest om si-a permis la vremea lui cateva case pe la Paris, Nisa, Venetia, Basel etc. insa a preferat sa isi construiasca un conac la Urlati in Prahova. In 1900 Alexandru Bellu avea uzina electrica, masini si garaje, telefon Ericsson, atelier foto pe placi de sticla si un cinematograf unde rulau pelicule ale fratilor Lumiere, dar a preferat sa traiasca inconjurat de scoarte si straie romanesti, in camere cu zidarie alba, cu plafoane cu barne de stejar.

Conacul

Stanjenei galbeni.

Ghiveci cu flori din curtea conacului.

Poza de Alexandru Bellu

Alexandru Bellu reprezinta o poveste interesanta. Din toate pasiunile sale (de la numismatica la bibliofilie), nimic nu se poate compara cu arta fotografica. I-a placut enorm sa iasa cu aparatul pe camp, sa surprinda dealuri si vai, scene de munca si, mai ales, chipuri de tarani, femei frumoase si pline de vitalitate, batrani intelepti si blanzi, barbati incrancenati de munca si griji.