Muzeul Militar

E o zi de duminica in Bucuresti si e cald. Dintre posibilitatile de relaxare am ales sa mergem la Muzeul militar Ferdinand I. Ajungand in zona ne atrag atentia tancurile. Incep sa zambesc gandindu-ma la lucrurile interesante pe care o sa le vad si la evenimentele din istorie pe care nu le stiu si care imi vor fi prezentate.

Intram, ne luam bilet (5 RON - o inghetata mai buna) si incepem sa coboram scarile. Doamna de la intrare ne asigura ca terminarea turului va fi in sala de langa ea si ca apoi putem iesi in curte pentru a vedea si tancurile.

Si incepem. In fata ochilor imi apar niste pietre. Deci chiar sunt pietre. Citesc curioasa sa vad ce reprezinta, poate sunt dintr-un material de care nu stiu. Nu. Sunt pietre ce au fost folosite ca arme. Zambesc si-mi zic: "pe multe strazi neasfaltate gasesti pietre si nu's expuse la muzeu". Citesc mai departe si vad ca datarea lor e de cateva mii de ani inaintea erei noastre.

De aici merg mai departe, vad primele topoare, suliti, sageti, arcuri, casti, aparatoare de umeri, aparatoare din zale. Frumos...omul a luptat, l-a durut si a inceput sa se protejeze. Trecand de la un etaj la altul si de la o perioada la alta vad cum am evoluat. Au evoluat si cetatile de aparare, atacatorii nostri, etc.

La un moment comparand un soldat dac cu unul roman, il admir pe cel roman ca e mai bine inarmat. Gandul meu e completat de vorbele fratelui meu care observa acelasi lucru. Imi vine o replica acida pe care nu o cenzurez: " Daca astia erau pusi numai pe omor si furt normal ca s-au dotat pentru asa ceva. Cand faci agricultura nu te duci inarmat la munca campului".

Admir tipurile de sageti. In mintea mea era un singur model. Vad diferitele modele de arme si ma uimeste ca pe la 1500 si ceva se foloseau niste rachete rudimentare. Harti, modele de cetati, machete de submarine si nave, flinte, costume militare, costum de parasutist, etc toate imi atrag atentia. Vad si un tanc Renault...hm astia nu's aia cu masinile?!!!

Vad o poza de a lui Petrache Poenaru si imi amintesc ca fosta statie de metrou Samenatoarea a fost redenumita asa. Deh...omul se raporteaza tot la viata lui de zi cu zi. Deci domnul era consilierul lui Tudor Vladimirescu si inventatorul sitloului. Interesant!

Admir hartile strategige si ma opresc la cea cu lupta de la Marasesti. Imi amintesc ca peste 20000 de mii de oameni au murit acolo. Un pamant plin de sange si cadavre...iar acum un oras sarac din Romania de azi. Maine poimaine nu va ma fi plasat in Vrancea ci intr-o regiune. De ce oare or vrea ei modificarea asta? Imi amintesc hartile vazute cu Tara Vrancei...si dateaza Vrancea asta de muuult timp! Hm..istorie bagata intr-o regiune numita, sec, sud-est.

Turul nostru se termina. Mi-ar trebui cateva pagini sa povestesc tot ce mi-a placut. Vreau sa mai merg, abia saptamana viitoare se deschide si galeria de aviatie. Trebuie sa revad muzeul asta!...e ca o emisiune Discovery palpabila.

Daca orele de istorie nu ar fi fost atat de seci ( o enumerare de ani si evenimente) azi as fi stiut mai multa istorie si as fi inteles altfel realitatea noastra.

Tot mai sus

Sambata dimineata, liniste si racoare. Dau drumul la Tv si ascult "Tot mai sus" - Guess Who feat DeMoga. Melodia e frumoasa, e liniste si versurile imi atrag atentia.

Frumos! Cred ca versurile astea vin din realitate, din modul unor parinti de a-si creste copiii. Unii nu stiu sa isi indrume copiii dar nici nu ii lasa sa isi indeplineasca visele. ("Nu e de tine. Vezi-ti de lungul nasului, etc").

Altii le impun sa faca ceea ce ei nu au facut sau ceva ce ei au facut dar nu au atins nivelul de performanta visat."O sa faca muzica!". Saracul copil, sper sa aiba macar putin talent caci viata lui va fi un calvar sa cante la un instrument cand lui ii place sa faca altceva. Va zic din proprie experienta. In liceu am avut ore de muzica, pian.... Solfegii? Mai mult de o nota nu identificam. Mie imi placea matematica. Nu va pot explica cat chin era sa invat o melodie la pian.

Ce mai fac unii parinti? Ah da, replica "Eu te-am facut , eu te omor " e deja celebra. Sper ca incet, incet vom evolua.

http://www.youtube.com/watch?v=iXvkhA2WBQI

Pe de alta parte am vazut si parinti care stiu sa isi creasca copiii, care ii inteleg si le sunt prieteni. Din ce am observat majoritatea erau educati si informati. Acum sa nu intelegeti ca aveau toti facultate, studii, etc. Citeau, aveau bun simt si experienta de viata, aveau dorinta de a face lucrurile mai bine, etc. A crede ca a avea facultate si studii inseamna ca esti educat ...e o mare greseala.

Imi vine in minte un caz vazut de curand. Acum cateva zile la Busteni, un parinte cu copilul de 7 ani, urcau cu telecabina pe munte. Acesta ii explica copilului despre vegetatie si tot ce vedea in jur. I-a zis sa ceara in mod civilizat voie celor din cabina sa stea la geam. In acelasi timp un nene vorbea cat de tare putea despre Basescu si alte lucruri. Nu conta ca ii deranja pe cei din cabina, omul simtea nevoia sa se exprime. Cum am mai zis, drumul catre civilizatie, pentru unii e mai lung.

Trebuie sa zic si de replica mea favorita care o aud la diverse personaje "Tineretul din ziua de azi nu mai...". Pai scuza-ma, si pe tineretul de azi cine l-a crescut?!!! Daca acorzi ceva atentie persoanelor care emit asemenea vorbe, uneori vezi ca e vorba doar de pretentii ca in rest se comporta exact ca tineretul mult blamat.

Tot mai sus...o sa imi incurajez copilul sa isi urmeze visele...sper sa nu ajung sa i le impun pe ale mele ca fiind ale lui.

Nesimtire?

Am ramas fara cuvinte, nu ca n-as fi vazut nesimtire si alte lucruri naspa pana acum. Dar sincer mi-am pus intrebarea : Cat de nesimtit si prost poti sa fii?
Acum cateva zile eram pe la Lujerului, seara, mergeam spre statia de tramvai. Ma gandeam la stele verzi, ca dupa o zi plina si stresanta. In fata mea venea o femeie, de varsta mijlocie, o tanti. Tocmai isi desfacuse o banana si...am ramas masca. Pe mijlocul trotuarului era o groapa cam cat o coala A4 de hartie. Femeia isi desface banana, trece de groapa aia apoi se opreste, se intoarce si arunca coaja de banana in groapa. Isi continua drumul.
Nu m-am uitat sa vad daca erau cosuri de gunoi...dar sincer cat de animal poti sa fii? Trotuarul ala era curat, e intens circulat, dar avea o mica groapa. Dar presupun ca pana la civilizatie drumul este lung.
De ce zic nesimtire? Pai mi s-a parut o lipsa de respect pentru cei care circulau pe acolo, lipsa de respect pentru cei care chiar matura trotuarul ala. Acum inteleg ca maturatorii sunt platiti dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti bati joc de munca lor.
Prostie? Pai tanti a actionat ca un animalut fara sa gandeasca un pic, macar o clipa.
Ce pretentii poti sa ai cand nici lucruri elementare de educatie nu sunt respectate. Imi vin in minte cuvintelor cunoscutilor care au fost in strainatate "Mama ce misto e afara, e curat, e civilizatie, etc..." Oare pe noi ce ne-o impiedica?!

Fuga...

Am avut mai de mult o postare referitoare la fuga continua. Cumva, in anumite momente, mai stai si mai analizezi diverse evenimente din trecut. Alergand sa realizezi diverse obiective si sa atingi anumite bareme mai uiti sa iei o pauza. Cam asa am luat si eu o pauza de la scris. Lucrurile s-au precipitat si nu am mai avut timp...un examen, un job nou, momente personale, etc

Cu atata treaba, iesirea din Bucuresti e ca o gura de aer proaspat. Asa ca intorcandu-ma de pe plaiurile Vrancei admiram muntii paraleli cu soseaua, apusul sangeriu , verdele ierbii...o senzatie de liniste incredibila. Un miros de aer curat si iarba taiata imi aduceau aminte de copilarie...hm...libertate. Cu cateva zile in urma o colega (Huston) imi spunea ca nu ar da copilaria ei in schimbul alteia, chiar daca nu a avut jucariile de azi.