Romania. Inchis pt inventar

1989…parca a fost ieri. Au trecut ceva ani de atunci. Am prins doar 8 ani din epoca de aur. Chiar si asa imi amintesc de unele  lucruri specifice acelei perioade:  coada la paine unde luam paine pe cartela – 2 paini si jumatate pt familia mea, coada la farmacie pentru vata, cel mai tare sampon roz care miroasea a trandafiri….mi s-a parut oau, apa calda care era doar joia,  inghetata la pachet care semana cu pachetul de unt, uniforma, cand am fost facuta pionier al patriei, inceputul scolii cand cei mari plecau la cules la vie ( de neuitat -  mai ales ca cineva imi spunea cu mandrie ca atunci cand voi fi mare ca ei voi merge si eu la cules la vie...ih…de pe atunci nu mi-a placut munca fizica fara cap si fara coada), secretomania ( era regula maxima ca nu ai voie sa povestesti nimic din ce se intampla la tine acasa), caietele folosite ce le duceam la reciclat, apelativul “ tovarasul” /”tovarasa”, panoul  clasei unde erau asezate pozele noastre in forma de V ( cel mai tare era in top; never been there…eu tot cu lumea mea si ce imi place mie) etc. Acestea sunt putinele amintiri care mi-au ramas de atunci.

România-închis-pentru-inventar

Cum de imi amintesc de ’89? In week-end am fost la teatru la “Romania. Inchis pentru inventar”.  In acest spectacol nonverbal, pe o muzica bine aleasa, se insiruie secvente din viata acelor ani: cumpararea unor portocale, masa la restaurant, lucrul in fabrica, ducerea sticlelor de lapte la reciclat, frigul din case, propaganda de la tv, luarea luminii, securitatea si microfoanele, etc.  Piesa lasa spectatorul sa vada cu ce s-a confruntat un cuplu in acea perioada, fara a judeca acele vremuri. Totul este convingator prin situatiile alese, muzica  si pantonima personajelor.  A fost o ora amuzanta, dupa care, vazand “inventarul”  epocii de aur am incercat sa imi reamintesc care din situatiile prezentate le-am trait si eu. Daca ati prins acele vremuri veti intelege.

O piesa ce merita vazuta!

Straini in noapte

Va fi 8 martie. In mintea mea 8 martie inseamna in continuare ziua mamei. Astfel ma gandesc sa ii fac o surpriza si pe ultima suta de metri gasesc bilete la Straini in noapte. Am ales piesa aceasta de teatru pentru ca stiu ca ii place Florin Piersic. In final e un pic amuzant, eu i-am zis ca mergem la o piesa cu Florin Piersic iar ea se astepta la o piesa cu Florin Piersic Jr. Hm...cred ca nu stiu prea bine gusturile ei.

Si iata-ne ajunse la Palatul copiilor, unde sala era plina si astepam sa vedem piesa. Se face ora 8 insa actorii intarzie sa apara pe scena. Butonez pe google sa vad cat va tine. 1 ora si 30 de minute..super vom ajunge numai bine acasa, imi spun.

Se face 8.10 si apare Florin Piersic pe scena. Initial am impresia ca vrea sa faca un anunt, mai ales ca a si intarziat...ma gandeam ca s-a intamplat ceva. Ei bine m-am inselat. Incepe sa povesteasca cum a pornit istoria acestei piese, in cate tari au jucat, cum a fost inlocuita Emilia Popescu cu Medeea Marinescu, ca il enerveaza sa sune telefoanele in timpul spectacolului, cat de grozava e Medeea, ca ii plac femeile (in gandul meu imi zic "ar fi si pacat sa iti placa barbatii"), cateva glume, ah ca stiu ca va enerveaza sa vorbesc mult dar asta e...si in final incepe teatrul. Cat a durat monologul? 40 de minute!!!! 40 de minute lungi, nu prea amuzante, as zice; au fost si ceva glume de prost gust. Asta chiar mi s-a parut nesimtire. Deci piesa tine 90 de minute iar el a vorbit 40 de minute inainte sa inceapa aceasta.

Ce sa zic? Dupa cat a vorbit, deja piesa incepe sa ma plictiseasca inca din primele 15 minute. O poveste banala, despre o tanara care ajunge in apartamentul unui barbat mult mai in varsta...ba ca e prostituata, una ceva mai cizelata, ba ca e ziarista si se intereseaza de viata lui; ba ca ar fi petrecut noaptea impreuna desi el nu isi mai aminteste nimic. E o magistrala plictiseala, in care vocea actritei mi se pare cam pitigaiata ( nu imi dau seama daca era din cauza sonorizarii); de asemenea schimbul rapid de replici nu are efectul scontat. Pe Florin nu reusesc sa mi-l imaginez deloc in roul lui Pierre, romanul Florin nu reuseste sa se transpuna in francezul Pierre. Nici macar pipaielile lor nu ma fac sa intru in atmosfera piesei...parca e un fals general. Dar, apare si sfarsitul piesei, care se dovedeste singurul mai interesant, un deznodamant de asteptat...el era tatal ei. Surpriza?!! No way!

O piesa pe care nu v-o recomand; e o poveste banala si jocul actorilor lasa de dorit. Asta e parerea mea. Cred ca daca ar fi jucat altcineva ar fi avut alt farmec povestea aceasta.

Vorbind cu mama mea imi dau seama ca nici ea nu a fost prea incantata, se astepta la mai mult. Dragilor, daca ati vazut piesa aceasta as vrea si parerea voastra...ma gandesc ca poate m-am inselat.

Un altfel de interviu

Dupa o saptamana de lucru ce poate fi mai bun decat o piesa de teatru despre interviuri?!

Cu siguranta fiecare dintre noi a trecut macar printr-un interviu de angajare pana acum. Isi aminteste de emotiile si sperantele puse in obtinerea job-ului la care a aplicat. In ultimul timp trebuie sa treci prin mai multe etape de interviu iar unele dintre ele sunt adevarate examene...cam ca la scoala. De la cine esti? unde ai mai lucrat? pe ce proiecte ai lucrat? de ce pleci de la firma unde lucrezi? de ce vii la noi? pana la intrebari legate de job...deja sunt intrebari standard la care te astepti.
Astfel vineri seara am ajuns la Nottara, la piesa Metoda. Pe scurt, 4 oameni (3 barbati si o femeie) se intalnesc intr-o sala la un interviu final pentru pozitia de director comercial. In realitate pare ca cei 4 concurenti sunt supusi unor probe cu puternic impact emotional, le sunt exploatate dorintele si frustrarile, sunt demontati bucata cu bucata. Totul aminteste de lumea contemporana si de capitalismul feroce. De ce este in stare un om pentru a obtine job-ul dorit?
Altceva nu va mai povestesc, povestea in sine e interesanta iar finalul total neasteptat. Veti petrece 1 ora si 35 de minute angrenati in jocul celor de pe scena.
Merita vazuta piesa.(PS! se pot cumpara bilete si on line)
teatrul Nottara -Metoda

 

Natura moarta cu nepot obez

Vi s-a intamplat vreodata sa vorbiti cu cineva si sa simtiti ca persoana respectiva nu e interesata deloc de ce spuneti? E mai interesata sa  vorbeasca ea, sa se laude, sa isi expuna parerile, sa se planga...orice numai sa vorbeasca. La acest aspect ma gandeam in seara aceasta urmarind piesa de teatru Natura moarta cu nepot obez. O poveste spusa clar, fara artificii, fara lacrimi, fara a judeca...exact asa cum e in realitate. Ai impresia ca fiecare personaj vorbeste, sperand ca ceilalti sa il asculte, dar nici el nu asculta ce spun ceilalti. Fiecare are impresia ca stie ce e mai bine.

E vorba despre trei mătuşi care şi-au sacrificat viaţa din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinţi, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agaţe de viaţa tînărului, devenind astfel călăii lui. Nepotul ajunge obez, recunoscand ca a fost sufocat de atentia matusilor si isi deplange soarta cand o intalneste pe Lili de care se indragosteste. Lili, prostituata, e un personaj interesant care adauga piperul piesei.

Povestea e clasica insa accentele ei o fac deosebita...umor combinat cu absurd...cu tragic. Moartea e tratata ca ceva absolut normal si comic, frustrarile de obez sunt spuse fara a declansa mila, internarea la psihiatrie e ceva din viata. Totul e natural. Pe langa acestea jocul actorilor a adus un plus piesei.

Un mod placut de a petrece 1h si 20 minute.

Extaz

Am facut cadou de 8 martie 2 bilete la Spiritul de familie, la Teatrul de comedie. Vazand cine joaca m-am gandit ca e o piesa buna motiv pentru care am si luat biletele.
Pe 9 martie intreb: " hei si cum a fost piesa?"
Raspuns: " e misto, merita sa o vezi".

Hm...daca a zis ca e misto in seamna ca i-a placut. Cred ca e o piesa buna; o sa imi cumpar bilet. Asa ajung sa vad miercuri piesa.

Ce credeti? Misto? Nuuuuuuu! Nu e de ajuns pentru a descrie sentimentul final. A fost senzationala!!! Mi se pare cea mai buna piesa de comedie pe care am vazut-o pana acum. E regizata de Radu Beligan. Am ras cu lacrimi, am privit cu atentie si suspans, au fost multe rasturnari de situatie, actorii au jucat superb incat am avut senzatia ca fiecare e exact ca personajul interpretat.
Pe scurt este vorba despre o reuniune de familie care se transformă într-un scandal ce loveşte trei cupluri. Trei fraţi şi soţiile lor sunt condamnaţi la scandal de frumoasa Thalia, simpatica secretară a lui Francky.  Toţi cei trei soţi sunt disperaţi la aflarea veştii că Thalia se va afla printre invitaţi. Cu atât mai mult cu cât aceasta e cam slobodă la gură iar nevestele sunt nişte scorpii cu orgoliu de detectiv şi talent de investigator.
http://www.comedie.ro/spectacol/spiritul-de-familie
Trebuie sa vedeti piesa...alt detaliu nu va mai dau.