miercuri, 30 martie 2011

Ma mut la mama...


Nu am planificat nici o actiune de genul acesta. Ma mut la mama e titlul unei piese de teatru pe care am vazut-o in seara aceasta la Teatrul Mic. Din cate am inteles, actorii fac parte dintr-o trupa de teatru independenta, ceea ce inseamna ca piesa aceasta se va juca la diverse teatre. Trebuie vazuta!

Pe scurt, 2 frati de 30 si ceva de ani se hotarasc sa se mute la mama pentru ca au fost parasiti de consoarte. Numai ca si mama tocmai si-a gasit un iubit,....student.

O piesa amuzanta, plina de glume, parca in Adriana Trandafir auzim vorbele atat de cunoscute ale mamelor sau bunicelor.("nu va mai certati mai!" , "da muzica mai incet!", "nu mai tipati ca ne aud vecinii!", etc). Cearta dintre frati si glumele....hm...nu pot sa va descriu farmecul lor, daca nu ati beneficiat de un frate(eu da) sau o sora. Au fost destule faze prin care am trecut si eu cu fratele meu. ("il iubesti mai mult pe el", "faci tu pentru ca tu esti mai mare", nu e corect", "eu am dreptul ca sunt mai mic","iarta-ma", "fraiere" etc). Mi-a adus aminte de copilarie.



PS! Dear brother, daca te-am "necajit" cand erai mic.....iarta-ma! :)

marți, 22 martie 2011

People I hate, people I love...

Cred ca fiecare avem persoane pe care le apreciem si altele pe care le invidiem, le uram, le ignoram, etc. Poate sentimentele negative sunt chiar justificate. Fiecare isi poate aminti niste situatii enervante, oameni care nu se tin de cuvant, persoane isterice si negativiste, pierde vara, etc. Din pacate, oricat am incerca sa avem in mediul nostru numai oameni de calitate, se intampla sa mai fie si astfel de persoane in jurul nostru.
De-a lungul timpului am incercat sa privesc cu alti ochi aceste persoane. Poate aici a intervenit si influenta mamei mele. Mi-a recomandat sa vad ce are mai bun persoana respectiva si sa nu ma stresez si sa ma las influentata de partile negative ale acesteia.
Totusi, postarea din seara asta se refera la persoanele care ne plac. Unele stau mai mult sau mai putin in viata noastra. Au o influenta mai mica sau mai mare, invatam lucruri esentiale de la ele, ne fac zilele mai frumoase, etc. Le regretam cand pleaca, dar totusi ce pierdere ar fi fost daca nu le-am fi cunoscut. Multumesc celor care sunt inca in viata mea! (uneori mai uit sa multumesc)
Deci, Huston, nu plange si multa bafta oriunde te-ai duce!

joi, 17 martie 2011

Totul e provizoriu..


"Totul e provizoriu: arta, pamantul, dragostea; numai moartea e ineluctabila." Cam asa incepe cartea 99F. Din primele pagini vad ca autorul e ironic si sarcastic. Eh nu e prea rau pentru sanatate, din cand in cand e bun si sarcasmul.
Chestia asta, cu timpul care trece imi vine in minte cand vad cersetori pe strada. Imi pun intrebarea daca e vreo posibilitate de iesire din aceasta situatie pentru ei. Din ce am vazut sunt unii care intr-adevar sunt cam dusi cu capul si atunci nu ai nici mari asteptari de la ei. Sunt unii mai curatei care plang situatia de acasa si au iesit la cersit, desi par perfect capabili sa munceasca. Posibil aceasta e o cale mai usoara. Imi amintesc de o prietena care spunea ca ii e foarte greu sa gaseasca pe cineva care sa ii aranjeze gradina intr-o zi pentru 50 RON.
In Praga am vazut doar cativa cersetori, dar acestia stateau in genunchi si cu capul plecat sa cerseasca.
Cred ca ar fi multe de spus. Imi amintesc de ce imi povestea o alta colega. Tatal ei i-a vazut la un restaurant pe unii care cerseau zilnic langa biserica. Deci si cersitul e un job. Cred ca e chiar unul serios. Imagineaza-ti sa te trezesti dimineata si sa mergi la cersit cand toata lumea merge la serviciu, sa cersesti cand afara e super frig, sa stai nespalat, sa nu ai un loc cat de cat sigur sa dormi, etc... Chiar presupune un efort.

joi, 3 martie 2011

Oare se poate cu un trabant?


De curand am fost in Praga. E un oras unde iti trebuie cateva zile ca sa poti vedea tot ce are. Nu te plictisesti. Admirand frumusetile de acolo ma gandeam daca la noi s-ar putea la fel, in sensul de a avea un turism de calitate, pentru ca biserici si cladiri vechi cu siguranta nu le putem construi acum. Stiti, mica mea obsesie. Oare Bucurestiul ar putea deveni o atractie? (Nu radeti, ma intrebam si eu)

De la vederi, cani cu Praga, magneti, bijuterii, cristale de Bohemia, papusi rusesti, ceasuri din lemn, etc...aveai foarte multe optiuni pentru a alege un suvenir. Au niste magazine Manufaktura, unde o sa gasesti foarte multe produse handmade din lemn gen: brelocuri, jucarii pentru copii(superbe dupa parerea mea), produse pentru bucatarie, etc. Superb!
Pe strada in orasul vechi sunt masini de epoca cu care poti face o plimbare. Nu stiu exact ce marca e masina roz din poza, dar mie mi s-a parut ca seamana cu un trabant decapotabil. O idee interesanta de a face turism.
Posibil in Romania ai mai multe sanse sa gasesti un om in Bucuresti care sa stie engleza decat am avut noi acolo. Uite un capitol la care stam mai bine.