joi, 27 noiembrie 2014

ShoeBox - cadouri din cutia de pantofi

Mai e putin si vine Craciunul. Automat ma gandesc la iarna, zapada, frig, brad, cadouri, Secret Santa si iar cadouri. E frumos cand primesti un cadou de Craciun...desi stii ca nu exista Mos Craciun. La randul tau daruiesti un cadou cu ocazia acestei sarbatori...desi, da , stii ca mosul acesta nu exista. :)
Deja incepem sa alergam si sa cautam. Copiii au scris scrisorile catre Mosul...mai ramane doar ca acesta sa livreze cat mai multe din lucrurile cerute.
O prietena de a mea este nemultumita ca fetita ei s-a razgandit de cateva ori legat de ce cadouri sa ii aduca Mosul si pare ca nu apreciaza ceea ce primeste.  Astfel dilema ei (Mosul) e ca a cumparat cadoul si numai bine cea mica s-a hotarat ca vrea alta papusa care e super mega magica....cool, etc. 
Cadoul cumparat era trecut pe scrisoarea catre Mos si cum acea scrisoare a luat-o sa o trimita catre Polul Nord...logic, ce e facut magie nu mai poate fi desfacut. De unde sa stie Mosul cand copilul se razgandeste!?? El livreaza doar ce e scris! :) 
Propunerea mea a fost sa ii propuna fetitei sa aleaga la o jucarie buna si frumoasa pe care o are si sa o daruiasca unui alt copil care nu are jucarii.
Intre timp am gasit pe net ShoeBox. Mai multe detalii despre acest proiect de a face cadouri copiilor veti gasi aici:http://www.shoebox.ro/despre/. Puteti face cadouri pana pe 13 decembrie, puteti anunta cine are nevoie de ajutor, etc. E un cadou cu ocazia Craciunului, dar nu de la Mos Craciun. Trebuie sa fie ceva pe care la fel de bine l-ai putea oferi copilului tau.
O sa revin cu mai multe detalii, dupa ce pregatesc si eu o cutie pentru un copil. 

miercuri, 19 noiembrie 2014

De ce altii pot?

doar o vaca pierduta in cladire - Interlaken
Pentru cateva zile am vizitat mai multe orase din Elvetia si am parcurs cateva mii de kilometri. Am aflat multe lucruri interesante despre tara asta, despre obiceiuri, etc. Daca toate astea mi-au fost povestite, au fost altele care erau evidente si le puteam observa si descoperi. Impropiu spus ca am descoperit ordinea si curatenia din tara asta. Am mai fost acum multi ani in Berna si am fost impresionata, insa ma gandeam ca nu are cum sa fie atat de perfect. Adica nu tu munti de gunoaie, peturi pe marginea drumului, hartii, etc. Dupa sute de kilometri parcursi am vazut o singura sticla de plastic pe marginea drumului....stiu ca cineva din grup a zis " ia uite, in sfarsit un pet".
Acasa, mergand pe strada, cu trenul sau cu masina si vazand gunoaiele de pe strada si de pe campuri ma intreb de ce la noi nu se poate? Adica, de ce altii pot? 
Sunt atat de multi la noi care sunt atat de prosti? Adica daca esti in tren si arunci peturi si gunoi pe geam, atunci cine iti imaginezi ca o sa il stranga dupa tine?!!! Sau poate chiar nu ii pasa omului?
Daca te duci in padure, faci un gratar ( ca doar nu admiram natura !!!!) si lasi gunoiul acolo....Nu iti pasa sau nu te intereseaza?!!!
Nu pot sa zic decat ca mi-e ciuda ca noi nu putem avea o tara asa curata, ca frumoasa e! Mi-e ciuda ca nici macar un oras nu e asa curat! Ce pacat ca "merge si asa"!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

O marit pe mama soacra

O marit pe mama soacra...sau alta emisiune mizerabila. Mda, am butonat televizorul si am dat peste asa ceva. In principiu, inca din titlu iti dai seama ca e ceva jignitor. Se stie ca intre nurori si soacre relatiile sunt mai mereu incordate, asa ca un asemenea titlul te duce la gandul "lasa, ca scap eu de ea". Ce nu face omul pentru rating!!!
 Asa ca se iau niste scenarii si actori mai de duzina si sunt pusi sa joace. Povestea? Ea tanara sotie mare cheltuitoare si cu gura mare...."dotata" ( asa is toate nevestele :), nu stie sa gateasca ( ca si cum gatitul e must have-ul unei vieti fericite), e pitzi cat trebuie, etc.  Mama soacra pusa pe rautati si comentarii, sa o invete pe nora diverse ( in schimb de o viata proprie are scopuri inalte!). Si cireasa de pe tort e ca stau impreuna. Deja e telenovela, stiu. Parca e un concurs despre cine e mai mahalagioaica sau mai rautacioasa. Cu totii merg la agentia matrimoniala ca sa ii gaseasca pe cineva soacrei. Daca credeti ca s-a terminat va inselati. Arata cum mama soacra se intalneste cu diversi tipi si se spera ca comentariile celor implicati vor ridica ratingul.
Ce sa zic... au imaginatie scenaristii astia....daca auzi ce rautati trantesc personajele. Sentimentul care mi-l transmite emisiunea asta e ca e normal sa te porti cat mai urat. E chiar haios daca nu trist! La tv vezi comportamente care mai de care mai animalice, iar apoi tot la tv, in alte emisiuni lumea se mira ca traiesc in Romania....unde vezi Doamne! nimic nu merge!  e mizerie! se fura! etc. Pe bune!!! Pai cand arati mizeria ca stil de viata atunci ce te astepti sa obtii?!!!

sâmbătă, 16 august 2014

Istanbul 1 - overview

moscheea Rustem Pasa - mica insa cocheta
Ce as putea spune despre Istanbul? E o alta lume...total diferit de ce am vizitat pana acum. Totul mi-a dat o senzatie de agitatie.  
Oamenii, locurile, obiceiurile, emisiunile tv, relatiile dintre oameni...totul e o combinatie de nou si istorie. E de inteles tinand cont ca nu au trecut nici macar 100 de ani de la reformele lui Attaturk.
Palatele vazute, prin bogatiile lor, sunt dovada puterii care a fost candva imperiul Otoman...fascinant.
Hotelul unde am stat era o afacere de familie.  La micile restaurante, la shaormerii, baietii de 14-16 ani munceau alaturi de adulti (tot ceva ca o afacere de familie). Erau un fel de mici soldati care executau ce spuneau adultii. Insa cu totii erau preocupati ca lumea sa fie multumita si sa mai vina sa ia masa acolo. La servire mi se par superiori celor de aici, cred ca nu degeaba se spune ca turcii au cele mai bune servicii.

Femeile erau cu batic pe cap, ceva gen "trenci" lung si adidasi in picioare. Unele mai tinere purtau pantofi sau chiar pantofi cu un pic de toc. Unele mai conservatoare erau  imbracate cu burka ( cred ca asa se numeste)...acoperite total. Ma gandesc oare cum rezista pe caldura?!
la Topkapi
                                                
pe strada, catre turnul Galata 
  Pe strada erau multi oameni care vindeau covrigi cu susan ( buni), porumb fiert ( nu e la fel de bun ca al nostru), pepene rosu, apa, castane coapte ( nu am incercat), fresh de portocale sau de rodii, legume. De asemenea, mai rar am intalnit, oameni care iti curatau pantofii...ca in filmele vechi.

vanzatori ambulanti de covrigi si cornuri...la intrare la Topkapi



la masa, in zona Taksim
in zona Taksim
Istanbulul prezinta multe atractii: palate, moschei, bazar, mancare si dulciuri, croaziera pe Bosfor, etc. O sa revin si cu alte poze si impresii.

sâmbătă, 2 august 2014

Libertate



Ma gandeam ca nu ne nastem chiar liberi...bine daca mai esti si intr-un stat totalitarist...adio libertate!
Prin primavara am fost la Istanbul sa vizitez orasul. Femeile erau excesiv de acoperite. Nu pot sa spun ca imi placea combinatia de batic pe cap, "capot" ce acoperea tot si adidasi in picioare. O nota de eleganta se mai vedea la cele care isi puneau un pantof dragut cu un toculet, o bijuterie fina la mana si un machiaj fain si discret pe fata. Era  destul de bine afara insa auzisem ca vara este cumplit da cald la ei. Femeile astea sunt niste eroine!....sau nu.
Tot vizitand am vazut si femei care purtau burka. Hm...mi-am zis...deci se poate si mai rau. De fapt nu sunt libere atata timp sunt incorsetate de religie, credinta si traditie. Cu siguranta nu e alegerea lor deplina. Adica, ma gandesc ca daca ar avea optiunea de a renunta la acele haine fara a atrage oprobiul public sau pe al familiei, atunci ai putea spune ca...da ...e alegerea lor personala...nimeni nu le ameninta cu nimic.

Hm...nasol de ele...mi-am zis. La noi e mai bine...mai sunt niste persoane misogine dar nu e chiar asa ca la ei.
Si trec cateva zile si ma gandesc. Dar oare noi chiar atat de libere suntem?!!! Nu prea cred. Adica nu ne obliga nimeni sa purtam burka si batic pe cap, dar cum se anunta venirea verii/ revelionul/ o nunta...parca toate ne gandim ca trebuie sa intram la o cura drastica de slabire. Daca citesti si nu esti de acord...sa stii ca nu e vorba despre tine draga.
Uneori cu atat pare mai stupida ideea cu cat iti mentii aceeasi greutate tot anul si stii ca oricum nu te duci la mare ca nu iti place si oricum in viata ta nu ai purtat maieuri mulate sau fuste extrem de scurte. Nici nu planuiesti sa te duci in rochii de plaja/costum de baie la serviciu. Insa parca e un semnal ca trebuie sa o iei razna.
E de inteles, la tv si in revistele pentru femei se promoveaza ideea ca trebuie sa fii cat mai slaba. In plus si unele dintre persoanele cunoscute, cand te vad apreciaza daca te-ai ingrasat sau ai slabit...nu iti spun ..Vai dar ce desteapta te-ai mai facut! Vai cate carti ai mai citit, bravo! Dar ce persoana buna ai mai devenit!Ce linistita pari, nu mai esti asa stresata!
In final, adavarata libertate o gasesti doar atunci cand inveti sa te cunosti, sa vezi cine esti si ce ti se potriveste, sa faci doar ceea ce e bine pentru tine si nu ce zic altii.


vineri, 18 iulie 2014

Bad management

Bad management al unei situatii deosebite...cam la asta m-am gandit in seara asta. Dupa serviciu am luat metroul dintr-o zona foarte aglomerata, unde sunt multe cladiri de birouri.Urc in tren si astept sa plece. Mi s-a parut ciudat ca inca nu plecase desi era plin. De obicei la 2-3 minute pleca unul, mai ales la ora aia. Asteptam, asteptam...deja incepusesem sa transpir. Dupa 10 minute se aude foarte foarte incet un mesaj de la mecanic. M-am prins ca vorbeste dar nu am inteles ce. Simt ca nu mai am aer si decid sa cobor cu gandul ca sa il iau pe urmatorul. Cu greu se aude in statie ca sunt defectiuni si ca trenurile vor circula la 10 minute. Dupa inca nu stiu cate minute se pare ca trenul va pleca si urc iar. Dupa mai multe incercari se aude si ce zice conducatorul trenului (agitat si nu prea coerent anunta ca sunt intarzieri si ca isi cer scuze. Si sa se permita inchiderea usilor).  Pana la Victorie sunt 3 statii si in fiecare statie s-a stationat cateva minute si erau foarte multi oameni. Fiecare vroia sa se urce in tren. Cand sa ajungem la Victoriei, conducatorul trenului a anuntat foarte incet ca aceea era ultima statie. Lumea statea linistita in tren pana atunci.Se pare ca isi da seama ca nu coboara toti si acesta anunta suparat si ca lumea trebuie sa coboare.( de data asta se aude clar) Gen...nu ati inteles ce am zis de prima data!!! Problema era ca nu s-a auzit!
 Toti coboara, merg ca melcii. E un timp numa bun sa se manifeste si  unii "animal planet" care isi spun oameni.
Sa concluzionez:
1. Adica, daca Doamne fereste e incendiu pe undeva pe parcursul trenului de metrou, tu poti muri linistit in tren ca nimeni nu te anunta. Mi se pare inacceptabil. Pentru ce sunt boxele din tren si sistemul ala?!!!! Ca pe vremea lui Ceausescu...de ce trebuie sa fii informat?!!!
2. De asemenea, chiar asa de rahat e sonorizarea din statie?!!! Sunt surzi?!!! Nu isi dau seama cum se aude?!!! Sau ca abia se aude?
3. Daca tu ca si conducator de tren esti anuntat ca Victoriei e ultima statie de ce nu spui clar si  tare pasagerilor...ca sa se auda?!!!!
4. Daca stii ca restrictionezi circulatia pana la o anumita statie, de ce nu anunuti din 2 in 2 minute in fiecare statie de pe parcurs pana la statia respectiva ca trenul are un nou capat de linie?!!!
5. Ok, este o situatie stresanta pentru angajatii de la metrou, dar ar trebui sa fie invatati sa vorbeasca mai calm. Eventual sa aiba mesaje predefinite pe care sa le foloseasca in anumite situatii. In plus cred ca trebuie gasite unele mesaje ca sa priceapa si unele "animal planet" de ce e nevoie sa se departeze de peron cand pleaca trenul. ( genul ...poate tie ti se rupe de viata ta si ca vrezi ca va fi vina mea daca te-a agatat trenul cand l-am pornit din statie.) Adica...asta e, e o situatie neprevazuta...ca sa o rezolvam mai rapid si sa transportam cati mai multi oameni in conditiile de avarie va rugam bla bla bla. Se pare ca daca ii spui sec la unii romanasi ceva... mai da si cu piciorul in tren ( vazut in seara asta...cat de prost sa fii?!!!)
Nu e prima data cand apar situatii neprevazute...ba o defectiune tehnica, ba se mai arunca cineva in fata metroului....adica chiar nu se invata nimic?!!

Animal planet =  specie umana care circula cu metroul ca si cum ar fi cu masina proprie. Manifesta comportamente specifice, ilogice:
- cand vrea sa urce in tren blocheaza jumate de usa/ se pozitioneaza in centru usilor...daca ar putea ar sari peste cei care coboara
- o data ce s-a urcat si-a diminuat ritmul...nu mai conteaza ca in spatele lui mai sunt altii care vor sa se urce. E momentul lui sa se opreasca. Lasa, ca o sa plece si trenul asta din statie peste un secol ca doar nu ne grabim!!!
- la anuntul "Va rugam sa va departati de marginea peronului si sa permiteti plecarea trenului din statie" el nu se misca. Acolo sta....la valoarea lui! Asa ca trenul trebuie sa plece mai incet..."avantaj" cei din tren. Conducatorul trenului nu are de unde sti ca nu are de a face cu unul care are chef sa se loveasca de tren...pare SF dar daca cititi interviuri cu cei de la metrou si situatiile ciudate in care s-au aruncat oamenii in fata trenului intelegeti de ce tot repeta mesajele alea. Cum ar fi sa conduci si sa iti sara unul pe parbriz sau sa il acrosezi?!!!
- Daca pentru o viata sanatoasa trebuie sa consumam fructe si legume, pentru o calatorie placuta se recomanda apa, sapunul si stick-ul. Nu mai detaliez.
- sta rezemat de bare, nimeni nu se mai poate tine.
- daca  e suparat mai da un sut in tren
- desi aglomerat prefera sa mearga incet desi in fata are loc iar din spatele vin multi alti oameni care nu pot sa il depaseasca
- daca stationeaza trenul mai mult de un minut iese din tren si urla ca sa se dea drumul la tren. Mda...chiar vrem sa ne ciocnim de trenul care e cu 1 minut mai in fata...hai sa pornim!!!

Mda... c'est la vie!

marți, 15 iulie 2014

CFR

Avem o vorba...nu trebuie sa reinventam roata cand altii au descoperit-o deja. Cam asa e si la CFR.
Dar sa povestim. Am calatorit de cateva ori cu trenul in Elvetia, Barcelona, Londra si Olanda. Cand vad un lucru bun sau ceva ce imi sporeste comfortul automat ma gandesc daca nu merge implementat si in Romania. Cam cat ne-ar costa?! Acum nu va ganditi ca mi-as inchipui cum un TGV ar circula printre colinele moldovene...mai ales la banii nostri...incerc ceva mai realist.
Elvetia.. un drum cu trenul din Zurich pana la Basel. Atunci am auzit ca trebuie sa iau un interegio. Imagineaza-ti, un om intr-o tara straina (era cam al 5-6 drum in afara). Stiam ca la o anumita ora trebuia sa il iau din Zurich si la o alta ora o sa ajung in Basel. Si care era problema????! Well...cu experienta mea de acasa...trenurile ajung rar la ora care trebuie, m-am gandit ca o sa ratez statia unde trebuie sa cobor. A fost un drum de vis...un tren silentios si curat, statii anuntate cu 5 minute inainte de oprire, aer conditionat in tren. Era cam prin 2010, ca sa intelegeti de ce ma bucuram de aerul conditionat. Si bonus...trenul l-am luat din aeroport!!!! Daca nu vi se pare ca e bonus, faceti un drum pana la Otopeni cu trenul din Gara de Nord...in 2014.
Barcelona...trenul merge si subteran. Tin minte ca il luasem din suburbii si am ajuns pana in centru langa o statie de metrou. Ok... ei sunt cunoscuti pentru reteaua lor buna. Acum ca sa extind putin, in statiile de autobuz erau afisaje electronice care anuntau in cate minute soseste autobuzul. Oho...ce bune ar fi si la noi!!! Dar nici panselutele puse toamna nu ne strica...si mergand si admirandu-le facem piciorul frumos!!!
Londra...cel mai lung drum ever...aeroport Luton...shuttle, tren, metrou, tren pana in Kent si taxi. Ce mi-a ramas in minte? La tren se intra cu bilete ca la metrou la noi. Cand ajungeai la destinatie treceai iar biletul prin acel dispozitiv, ca sa poti iesi din statie. In plus mai era si control in tren...dar viteza trenului era net superioara fata de cele de aici...aveai senzatia ca porneste o masina de formula 1. Astea sunt impresiile mele de atunci. (prin 2009?!!!) Deci nu se mergea cu nasul. Si inca ceva...legatura dintre tren si metrou...parca urcam o scara rulanta de la statia de tren pana la cea de metrou (sper ca nu ma inseala memoria). Zic asta pentru ca ne-ar place sa avem casa pe langa oras dar si sa ajungem foarte repede sau intr-un timp rezonabil la serviciu.
Amsterdam...civilizat...oricand gasesti un tren de care ai nevoie. Daca luai bilete de la masinile automate era mai ieftin decat la casierie. Daca luai bilete pe abonamentul cuiva atunci biletul era cu 50% mai ieftin fara a-l costa ceva pe cel cu abonamentul. Se anunta clar unde se gareaza trenul, in ce directie pleaca, de la ce peron, ce statii are, etc.
Si ne intoarcem la CFR.
- De ceva timp sunt niste trenuri mai curate,
- de mai de mult poti sa cumperi bilete online (se mai pot imbunatati in zona asta),
- daca iti schimba locul din cauza schimbarii configuratiei trenului (adica posibil sa nu mai existe), primesti un e-mail cu noul loc
- de ceva timp stii in ce vagon esti, pentru ca e afisat pe un dispozitiv electronic;
- mecanicii de tren te saluta la urcare si anunta statiile trenului.
- Cu cateva minute inainte de a ajunge in statie, anunta statia si timpul de stationare. Unii sunt mai emotivi...insa macar stii unde cobori.
- de putin timp primesti SMS cu id-ul biletului cumparat
- de putin timp poti sa cumperi bilete online cu 12 ore inainte de plecarea trenului ( si nu 24 de ore)
Si mai e loc de imbunatatire:
- daca va plangeti ca se merge cu nasul, pai adoptati alt sistem ( cam greu acum, insa nu imposibil)
- ce tara frumoasa avem si ce frumos putem face noi turism!!!!....no sa ne gandim...is un strain care circula in Romania cu trenul....Nu imi imaginez ca o sa circule strainul cu personalul, dar macar in cele cateva interegio se pot anunta statiile si in engleza.
- aerul conditionat functioneaza doar in anumite vagoane
- trenul sa fie mai curat...desi daca te uiti si la ce specimene nespalate se urca...cam intelegi. Nu e o scuza totusi. Pana la urma vor trebui campanii de educare ca aceea cu Vaca de la metrou. 

Si daca o sa ziceti ca nu se poate ca bla bla bla...ati observat cum controlorul da "Buna ziua", cere biletul si apoi spune "Multumesc". Credeti ca pentru acest comportament s-au investit bani multi?!!

luni, 14 iulie 2014

biserica fortificata Vulcan

Uneori avem impresia ca noi traim vremuri grele, insa nu ne gandim la cei care au trait in timpul razboaielor mondiale, sau in vremea cand navaleau tatarii, turcii si romanii si oricine a mai avut chef sa ne jefuiasca. Fiecare perioada e cu greutatile ei. Lumea a evoluat de acum aproape 2000 de ani de cand ne bateau romanii la poarta....bine in final ne-au si batut la propriu (daca citim mai cu atentie ...vedem ca si unii de ai nostri le-au dat o mana de ajutor). Se spune ca trebuie sa stii trecutul unei tari ca sa ii intelegi prezentul.  
orga
In ultimii cativa ani am vizitat mai multe biserici fortificate. De ce ar fi nevoie sa fortifici o biserica?!! Dupa cum spuneam de-a lungul timpului mai multi au vrut diverse lucruri pe gratis...mancare, aur, bogatii, copii, sclavi, etc. Asa au aparut bisericile fortificate. Una dintre cele mai interesante este biserica evanghelica fortificata de la Vulcan.

  Biserica cuprinde în plan o navă rectangulară, acoperită cu planșee din lemn caselat și are alipit pe latura vestică turnul-clopotniță masiv, cu cinci etaje. Apa­reia­jul turnului este făcut în asize. Acoperișul bisericii este etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile. Cei din comunitate isi lasau aici in cate o camera mancare si strictul necesar care i-ar fi ajutat sa supravietuiasca un asediu indelungat.

De-a lungul timpului a fost martora la multe tragedii: navalirile turcilor in 1421 si 1432, atacul armatei lui Gabrile Bathory in 1611, emigrarilor ( in 1907 in SUA), razboaielor si deportatilor (1945 URSS). Ca orice lucru care exista pe lumea asta si la biserica a fost nevoie de oameni pentru a o transforma sau a o ridica dupa fiecare distrugere. Dupa atacul din 1611 doar 5-6 oameni au mai supravietuit si vreo 300 refugiati in alte parti. Dupa asemenea macel a fost recontruita din temelii. 
Si mai tarziu a venit vremea razboaielor mondiale si apoi a deportarilor ( 70.000 de sasi si svabi deportati in Siberia - 3 saptamani de mers cu trenul, 15.000 morti doar pe traseu.) Cu ocazia asta aflu ca femeile erau mai rezistente ca barbatii pentru ca au supravietuit intr-un numar mult mai mare. 
Povestea preotului(desi cred ca nu se numeste la fel ca la ortodocsi) continua. Nu e doar istorie fara sentimente...e istoria a mii de oameni care au incercat sa isi faca un loc acolo si care de-a lungul timpului au platit un pret foarte mare....doar pentru ca...
Desi pare atat de departe in timp, imi amintesc ca e o istorie care nu e atat de indepartata. Sa nu uitam ca abia de vreo 20 si ceva de ani am iesit din comunism. 
Totul capata si mai mult sens cand aflam ca si bunica acestuia a fost deportata la minele de carbuni din Siberia. Nu am mai avut curaj sa intreb...dar sentimentul imi spunea ca nu s-a mai intors.


celebrul baumstrtzel - diferit de kurtos, foarte bun
Si pentru ca la ei nu sunt vorbe goale si nu vor sa uite acele suflete, pe 2 pereti opusi sunt 2 table cu cei disparuti in cele 2 raboaie mondiale.  Impresionant, ca niste oameni si-au pierdut viata in chinuri in niste vremuri cumplite, dar cei de acasa nu au vrut sa uite jertfa lor. Pentru cei de acasa acestia nu au reprezentat doar un numar de victime.



P.S! Dincolo de poveste, puteti admira biserica, orga si camarutele in care o lume isi depozita necesarul pentru supravietuire. De asemenea puteti gusta ( puteti fi si martori la preparare) baumstritzel. 

miercuri, 12 martie 2014

minciuni

E interesant ca atunci cand stai relaxat, fara sa te implici in nici un fel ajungi sa vezi altfel lucrurile. Parca distingi mai usor minciuna de adevar. Esti mai atent(a) la cuvinte, gesturi, mimica. Ca si cum ai urmari un film, lasi omul sa se desfasoare, sa isi creeze imaginea in fata celorlalti si a ta. E chiar haios! De fapt nici nu te intereseaza si nu te afecteaza, urmaresti cum evolueaza. Doar mai pui un semn de exclamare si o nota in dreptul persoanei respective, caci lucrurile tind sa se repete si o sa ai nevoie sa stii in momentul cand te va afecta ce zice sau ce face el/ea. 
Fiecare ne punem masti, mai frumoase sau mai urate incercand sa ascundem ceva urat sau sa imbunatim o imagine de sine sau etc, etc. Asa ca intr-un fel intelegi ceea ce vezi...sau nu. Depinde de caz.
Uneori omul acela vorbeste cu o asemenea convingere incat te intrebi daca incearca sa se convinga pe sine.... clopotelul iti suna alarmat incercand sa iti atraga atentia ca ceva nu e in ordine....dar il pui pe mut, ca te-ai prins.  Pana la urma fiecare incercam sa ne mintim cu anumite idei, mai mult sau mai putin. Asa ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui.
De unde asemenea idei? Din mai multe directii mi-au aparut....emisiuni, discutii, poze, etc.
Am deschis iar televizorul si urmaresc niste emisiuni tabloide. E uimitor ce emisiuni se fac...minciuna e atat de evidenta incat te intrebi daca nu esti singurul/singura destept/desteapta de pe planeta. Nop...nu cred....asa ca ma consolez cu ideea ca s-au prins si altii dar nu detinem noi televiziunile. Se bat pe bani si audiente  si nu mai conteaza nimic altceva.

PS! Ce sa va doresc? Well...niste prieteni adevarati care sa va traga de maneca cand va mintiti...asta daca acceptati asa ceva.

PS! Si apropo de ceea ce comunicam...ma incita la gandire si analiza imaginea Iuliei Timosenko...blondul si cosita ei si ochii. E interesant sa te uiti la acei ochi intr-o poza in care nu e blonda. 




luni, 24 februarie 2014

Romania. Inchis pt inventar

1989…parca a fost ieri. Au trecut ceva ani de atunci. Am prins doar 8 ani din epoca de aur. Chiar si asa imi amintesc de unele  lucruri specifice acelei perioade:  coada la paine unde luam paine pe cartela – 2 paini si jumatate pt familia mea, coada la farmacie pentru vata, cel mai tare sampon roz care miroasea a trandafiri….mi s-a parut oau, apa calda care era doar joia,  inghetata la pachet care semana cu pachetul de unt, uniforma, cand am fost facuta pionier al patriei, inceputul scolii cand cei mari plecau la cules la vie ( de neuitat -  mai ales ca cineva imi spunea cu mandrie ca atunci cand voi fi mare ca ei voi merge si eu la cules la vie...ih…de pe atunci nu mi-a placut munca fizica fara cap si fara coada), secretomania ( era regula maxima ca nu ai voie sa povestesti nimic din ce se intampla la tine acasa), caietele folosite ce le duceam la reciclat, apelativul “ tovarasul” /”tovarasa”, panoul  clasei unde erau asezate pozele noastre in forma de V ( cel mai tare era in top; never been there…eu tot cu lumea mea si ce imi place mie) etc. Acestea sunt putinele amintiri care mi-au ramas de atunci.
Cum de imi amintesc de ’89? In week-end am fost la teatru la “Romania. Inchis pentru inventar”.  In acest spectacol nonverbal, pe o muzica bine aleasa, se insiruie secvente din viata acelor ani: cumpararea unor portocale, masa la restaurant, lucrul in fabrica, ducerea sticlelor de lapte la reciclat, frigul din case, propaganda de la tv, luarea luminii, securitatea si microfoanele, etc.  Piesa lasa spectatorul sa vada cu ce s-a confruntat un cuplu in acea perioada, fara a judeca acele vremuri. Totul este convingator prin situatiile alese, muzica  si pantonima personajelor.  A fost o ora amuzanta, dupa care, vazand “inventarul”  epocii de aur am incercat sa imi reamintesc care din situatiile prezentate le-am trait si eu. Daca ati prins acele vremuri veti intelege.
O piesa ce merita vazuta!

miercuri, 19 februarie 2014

"Mie imi place de nu mai pot...."

Tot la metrou, trecand prin pasajul de la Unirii vad reclama cu Mihaela Radulescu la iaurtul Danone. Arata bine nimic de spus, insa nu cred ca fizicul acela si l-a format mancand iaurt. Da…am citit declaratiile ei…ca nu e nevoita sa minta referitor la ceea ce mananca si ca iubeste iaurtul “ de nu mai pot”. Lucrurile nu sunt atat de simple … sau poate ca sunt. Omul vede un produs…vede ca ii face reclama o persoana pe care o admira si atunci cumpara produsul. Scurt, clar si cuprinzator. Cate persoane din tara si-ar dori sa arate ca Mihaela? Cate si-ar dori sa fie ca Nadia?  Pentru a ajunge ca ele nu e nevoie sa consume iaurt (vezi efectele nocive in  Studiul China si alte articole referitoare la consumul de lactate) sau margarina (aici o parte din lumea presei s-a sesizat….nu e sanatos sa mananci margarina). Insa intr-un anumit loc din creierasul fiecaruia se face o asociatie…mananc iaurt o sa arat ca M.
De ce mi-am amintit de reclama asta? In week-end am deschis frigiderul de la mama de acasa. Ea nu e un fan de lactate. Cand eram mai mici doar eu cu fratele si tatal meu ne bateam pe laptele cu taietei, budinca, etc. Ei bine in frigider erau 10 iaurturi mici de la Danone. Dap…exact de alea verzi la care le face reclama.
Eu: “mama, dar de cand ai inceput sa mananci iaurt?!!!!!” am luat-o asa mai diplomat
Mama: “Ah, pai am luat si eu ca e sanatos sa mananci seara cu niste seminte de in; e mai usor asa”.
EU: hm….aha

In gand mi-am zis , ca prea mare coincidenta intre marca de iaurt ce e in frigider si reclama de la tv. Daca chiar vroia s amanance mai usor putea sa cumpere si alte marci de iaurt. Concluzia e clara….traiasca reclamele.

vineri, 14 februarie 2014

Studiul China

salata de legume cu ciuperci marinate
Studiul China este o carte de care am auzit cam acum un an si ceva, insa nu ma tenta sa o citesc. Auzisem ca se recomanda renuntarea la mancarea de origine animala insa eram sceptica....foarte sceptica (daca exista grad de comparatie). Cu timpul corpul meu mi-a dat din ce in ce mai multe semne ca ceea ce mananc nu ii prieste. Bine pe langa aceasta as adauga si obsesia femeilor de a slabi...si inclusiv a mea in anumite momente. Ma cunoasteti deci puteti intelege. :)
Astfel am inceput sa citesc mai multe despre nutritie, chiar am fost si la un curs despre nutritie. Mi-era din ce in ce mai clar ca fac niste alegeri cam proaste...a-ti umple usa frigiderului cu niste cutii de lapte, a nu manca legume, a sari peste micul dejun nu e chiar sanatos. In plus o prietena imi tot spunea ca mananc numai prostii si ca ar trebui sa rezolv problema asta.
Povestind cu colega mea despre nutritie mi-a zis si ea de Studiul China si ca unii din prietenii ei care au citit-o au renuntat la carne. Ding ding... clopotelul a inceput sa imi sune....no daca atatia oameni iti spun de cartea asta si tot auzi de ea....poate ar fi si cazul sa o citesti...imi ziceam. 
Si uite asa "planetele s-au aliniat, am imprumutat cartea (o primisem chiar si in format PDF) si am inceput sa o citesc. Cred ca sunt vreo 500 de pagini. O saptamana de zile cat am citit-o abia asteptam sa se termine ziua de lucru sa ma duc acasa si sa mai citesc 100 de pagini. M-a captivat. Sunt multe idei care m-au pus pe ganduri si m-au facut sa imi schimb stilul de alimentatie...inca mai lucrez la acest capitol.
Pe scurt:
- hrana de origine animala duce la dezvoltarea tumorilor canceroase, bolilor de inima, bolilor cronice, etc.
- au constatat ca lipsa ei din alimentatie (chiar reducerea ei) poate duce la disparitia diverselor forme de cancer (o parte din studiu se concentreaza pe cancerul la ficat)
- laptele e foarte periculos...provoaca....cancerul de san si cel de prostata si 2 forme de diabet. Daca mamele nu ne alapteaza o viata intreaga inseamna ca natura ne spune sa nu mai mancam asa ceva. Daca laptele mamei contine nutrienti pentru copil si cel al vacii pentru vitel, de ce mancam lapte de vaca?!!!
- reclamele altereaza realitatea; de exemplu sunt alte fructe care contin mai multa vitamina c decat portocala...insa datorita reclamelor se considera ca portocala are cel mai mare continut de vitamina C

In final depinde de noi sa studiem si sa vedem ce e bun pentru noi si ce ni se potriveste. Nu exista reteta perfecta. Si daca decideti sa renuntati la carne si lactate ( mitul calciului)...pregatiti-va pishic pentru asta...o sa auziti de atatea ori ca nu e bine si nu e normal...chiar o sa pareti putin ciudati celorlalti...desi o sa va simtiti din ce in ce mai bine. Bafta!


luni, 3 februarie 2014

Hipo

Nu doare insa functionarea ei defectuoasa provoaca niste lucruri neplacute in corp. Despre tiroida este vorba. Cand nu produce destui hormoni se spune ca ai hipotiroidism. Nu o sa dau mai multe detalii, pentru ca cine se confrunta cu asa ceva a experimentat efectele ei.
De ceva timp incerc sa caut o cale mai buna de a rezolva problema aceasta. In principiu pentru ca trebuie sa existe si alta cale...asta cred. Nu mi se pare ca e de ajuns sa iei levotiroxina sau ethyrox. Stii cum e...te simti rau ...te duci la doctor...faci analizele standard...si cel mult iti creste sau scade doza de medicament. Insa nici un medic nu iti spune sa faci si altceva: ce anume sa mananci, cum sa eviti stresul, sa iei iei niste pilule naturiste,  sa faci miscare, etc.
Asa ca am decis sa pun niste link-uri gasite pe net. "Mancarea poate fi medicament sau mancarea poate fi otrava" - fiecare trebuie sa alegem ce ni se potriveste.

5 grupe de nutrienti pt hipotiroida - Christa Orecchio

Am mai gasit ceva de Duncan Capicchiano, insa nu am cumparat cartea. http://www.thehypothyroidismsolution.com/. Vreau sa ma mai informez inainte de a face aceasta achizitie.
 Daca ati experimentat si altceva, fi-ti liberi sa impartasiti experienta.

duminică, 2 februarie 2014

Sa ne jucam

Zilele acestea friguroase mi-au adus cheful de a picta. A trecut ceva timp, mai bine zis, au trecut ceva ani, multi, foarte multi de cand nu am mai pictat. In liceu exersam mai mult. Cred ca abia acum vreo 3 ani, la un team-building am pus ultima oara mana pe o pensula.
E uimitor cum trecerea asta rapida a timpului si goana nebuna dupa diverse lucruri ne fac sa ne indepartam de ceeea ce ne place. Mereu apare ceva mai important si ceva mai urgent de facut.
Tuse, acuarele, creioane, tablouri, tehnici de pictura, apa, pensule, munca si rezultatul final...atat de frumos si totusi atat de departe. Parca a trecut o vesnicie de atunci.
Saptamana trecuta am ajuns intr-un magazin din Varsovia, iar Ioana mi-a aratat ca sunt niste tablouri de pictat. Ne-am uitat la ele. M-au incantat, mai ales ca iti dau si panza, pensule si acuarele. Practic ai totul numai cat trebuie sa pictezi. Am avut de ales intre un peisaj si un vas cu flori si fructe. Am optat pentru peisaj.  Acum...trebuie sa ma si apuc de el. Insa mai aman cateva zile inceperea lui, pana termin altceva.
:) E ca o prajitura buna pe care o ai in frigider si care stii ca te asteapta acolo.
Abia astept sa am un pic de timp si sa ma apuc de treaba. :)

miercuri, 15 ianuarie 2014

Nu fi mamaliga

Am zis sa incep o sectiune noua cu clipe din viata care imi ridica multe semne de intrebare...sau cel putin ma opresc pentru cateva secunde din ceea ce fac.
Era intr-o dimineata de luni, la metrou Piata Unirii 1, ora 8.30. Detaliile sunt foarte importante pentru ca asta inseamna ca era foarte aglomerat. Tocmai coboram dintr-un tren cand aud in spatele meu o mamica spunand unei fete de 9 ani: “Trebuia sa te inghesui sa iesi. Baga-te, nu sta ca mamaliga! Asa nu o sa reusesti in viata niciodata. ”
Hm, era super aglomerat, nu stiu unde ar fi trebuit sa se inghesuie copilul! Bine, mai sunt si “Vaci” ( era o reclama mai de mult despre cum sa circuli cu metroul…”nu fi vaca”…) la metrou care stau in usa si daca nu coboara considera ca nici ceilalti nu trebuie sa coboare sau sa urce in trenul de metrou.
 Bun si incet, incet, incolonati ne miscam cu viteza melcului pe scari si prin pasaj catre Unirii 2. Mama, in cauza, si cu a ei fata erau la 1 metru in fata noastra.
La un moment dat, vine din spate un tip, alergand si imbrancind lumea. Trece de noi si le desparte pe cele 2 desi mama isi tinea fiica de mana. Instantaneu aud si replica ei: “ Nu se poate! Nu vedea ca te tin de mana! Cata nesimtire!”

Hm…parca era si o fabula Cainele si catelul!