marți, 30 noiembrie 2010

Vine Craciunul...


Cand ma gandesc la Craciun, parca si aud melodia din reclama Coca Cola. Mai nou reclama zice ca fericirea reprezinta Coca Cola. Eh...bine fiecare cu fericirea lui. Unii sunt fericiti cand isi cumpara ceva ce vad la televizor, altii cand sunt cu cei dragi, unii pentru ca au prieteni, altii pentru ca si-au gasit sufletul pereche, pentru ca au concediu, pentru ca ninge, etc....

N-as putea spune ca iubesc la nebunie Craciunul. De obicei alerg dupa cadouri, fac un tur de forta sa imi vad rudele, merg la cumparaturi si am impresia ca toata lumea a luat-o razna. La TV sunt cele mai proaste si mai penibile emisiuni, noroc cu unele filme de Craciun.

Trece Craciunul si ne pregatim de Revelion, ceea ce insemna o alta tura de cumparaturi, de alergat. Cel mai fain e cand reusesc sa ii vad pe cei dragi.

Era o vreme cand Craciunul presupunea un adevarat ritual: mergeam la bunici si taiam porcul, dupa asta urma un tur de forta pentru pregatirea lui, pregatirea mesei de Craciun, etc. De multe ori ne intrebam de ce atata munca? Cat poti sa mananci de Craciun? De ce tocmai acum trebuie sa gatesti nu stiu cate feluri de mancare? Si bineinteles nu trebuia sa te atingi de mancare pana in prima zi a acestei Sarbatori. Si venea prima zi si nu mai aveai chef de nimic, ca oricum in zilele precedente munceai de nu mai puteai.

Recunosc ca era mult mai fain cand mergeam la bunici si aveau totul pregatit. In plus mai veneau si uratorii, mascatii cu plugul, etc.

Imi amintesc de iernile cu zapada, cand ne dadeam cu sania pe derdelus. Acum am ajuns deja la copilarie; nu aveam nici o grija...hm...doar daca ne certa mama sau tata, dar oricum bunicii ne luau apararea de obicei.

Tin minte ca ne spuneau sa tinem post. Odata am ajuns la bunici, cozonacul era proaspat facut, iar mie imi era pofta. Bunicul meu mi-a dat fara sa stie ai mei. Eh intr-un final s-au prins, asa ca nu mai aveau ce sa imi faca.

Amintiri, amintiri,....dar pana la Craciun mai e, iar eu mai am multe de facut si maine e iar o zi aglomerata cu multe task-uri de realizat.

Dar mi-am permis sa visez in seara asta, urmez sfatul cuiva care mi-a spus sa o iau mai incet, sa ...

Sa nu uit... La multi ani tuturor! pentru maine 1 Decembrie.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Altii pot, noi nu. Nu am reusit, dar avem potential!!!

Dupa cum stiti este criza. De vreo 2 ani tot auzim asta, asa ca nimic nou sub soare. Ai nostri guvernanti au scazut salariile, au dat oameni afara, s-au imprumutat de la FMI ca sa aiba si nepotii mei ce sa plateasca ( adica daca nu as avea ce sa le las, atunci niste datorii sunt numai bune), au cheltuit bani pe perdele si alte lucruri "de maxim interes", au pus in functii importante exact persoane care au fost dovedite cu un management defectuos (in traducere: spaga), etc... Ok, deci "Care e problema mea?" ma veti intreba.

Ieri, la dus, am dat drumul la radio si am selectat un post francez. Liniste, relaxare, numai bine dupa o zi lunga. Ce aud la radio? Se comentau masurile de austeritate, situatia Irlandei si masurile luate de Germania, Franta si UK. Hm...interesant! Ia sa vedem ce au facut astia. Ideea principala a fost ca masurile de austeritate (concediat oameni, redus salarii, etc.) trebuiesc insostite de o cheltuire a banului public cu mare atentie, chiar economii in acest domeniu. A fost o dezbatere lunga in care se preciza ca degeaba oamenii au suferit pierderi materiale, daca guvernele nu fac economii la cheltuirea banilor. Are logica, nu? Se pare ca nu si pentru romanasii de la conducere.
Imi "place" la nebunie situatia asta de looser. Exact ca la fotbal cand pierdem meciuri: nu am reusit pentru ca a plouat afara, dar totusi noi avem potential. DA, SI, SI??????? Adica daca nu am fi avut potential atunci ar fi fost naspa, nu?

Cand eram prin generala si invatam la istorie, ma tot intrebam de ce ne-a luat atata timp sa ne unim intr-o singura tara? De ce unii creatori s-au realizat in strainatate si nu in Romania? De ce se tradau intre ei domnitorii din provinciile romanesti? Acum inteleg.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

O fuga continua...

Fiecare zi cu programul ei, alergi mereu sa faci x, y , z lucruri. Cu cat e mai aglomerat cu atat stresul e mai mare. Nu ma incanta programul 9-18 si mi-am zis ca nu vreau sa ma simt ca un sclav si ar trebui sa mai fac si altceva in afara programului, nu doar sa ma duc acasa. Ei si asa uite ca am hotarat sa fac scoala de soferi, la asta mai adaug si cumparaturi, sala, curs, un film, un teatru, etc. Nu credeam sa ajung sa zic ca mersul la cumparaturi poate deveni o corvoada. Hm...dar cu atatea de facut! La asta as mai adauga si distanta. Cu cat e mai mare orasul cu atat iti ia mai mult timp sa ajungi dintr-un loc in altul. O fuga nebuna...
Si uite asa , azi alergand de la curs la ora de condus mi-au sarit in ochi beculetele de Craciun de la Romana. "Ce?!!! Dar in ce luna suntem? Deja e decembrie?!!! Cand a trecut timpul?!Unde am fost pana acum?!".
E in 20 noiembrie si mai e putin pana la Craciun....mda..."si mai am de facut x, y, z"...si da-i in continuare cu lista...
Craciun?!....au!! of!...trebuie cadouri, planificare sarbatori, aranjamente, termin si cu scoala de soferi, deci posibil examen; la serviciu mai am de tras, etc.
Si azi vroiam sa mai si invat...sunt obosita. Hm? Ce fac? Las' ca ma duc la un film, ma relaxez si, si, si...o iau de la capat.
Uneori simt ca trece timpul acesta foarte repede. OK, don't shoot! Nu ma trimiteti la psiholog.

duminică, 14 noiembrie 2010

Drumul lung catre...civilizatie

Stiu ca o mica barfa te ajuta sa afli informatii, totusi se pare ca a devenit sport national. Se spune ca barfa alaturi de incultura si alte rele arata cat de civilizata e o societate. Hm...da, poate ar trebui sa dau exemplul unor vorbe auzite in acest week-end. As zice ca e nesimtire, iar bunele maniere deja sunt cuvinte mari.
Cand te duci la o inmormantare, cred ca e de bun simt, sa nu spui cat de mult s-a schimbat 'mortul' sau sa te intrebi de ce i se pune o folie de plastic sub sicriu in biserica, etc...Ok, poti sa te intrebi dar totusi nu trebuie sa trambitezi intrebarea astfel incat sa te auda toata lumea. Sunt lucruri nu tocmai placute pentru cei dragi persoanei decedate, dar un pic de compasiune si bun simt nu strica.
Daca familia persoanei decedate considera ca acesta trebuie sa stea cu voalul pe fata, in biserica, eu cred ca are un motiv serios. Nu stiu sa fie cineva trimisul lui Dumnezeu, ca sa stabileasca regulile si sa dea ordine , mai ales ca in cazul de fata preotul nu ceruse acest lucru.
La astfel de evenimente apar mereu "persoane binevoitoare" cu sfaturi. Nu conteaza ca nu au dreptate, dar "desteptul" trebuie sa se manifeste. Fiecare vine cu fel si fel de idei, dar il intelegi, tinand cont ca din orasul/ comuna lui nu a mai iesit. Pacat ca aceasta persoana nu intelege ca viata poate fi diferita de felul cum o vede el/ea. Compasiune, intelegere? Cred ca sunt cuvinte magice si uneori doar le simulam.
Dar orice lucru negativ trebuie tratat intr-un mod pozitiv. E o modalitate de a afla cine sunt persoanele din jur (prieteni, rude, etc)

miercuri, 3 noiembrie 2010

La multi ani Bianca!

La multi ani Bianca! Ea e un copil care ii incurajeaza pe cei din jur sa vada lucrurile in alt mod si sa lupte. Poate asta ar trebui sa facem in loc sa ne lamentam pentru toate greutatile. Am sa o intreb daca imi permite sa povestesc care sunt problemele ei de sanatate.