 |
| Sagrada Familia, fereastra |
Nestiind ce ne rezerva viitorul, ne facem sperante. Sperante legate de familie, de serviciu, de casa, de noua iubire, de concedii, de sanatate, etc. Cu cat ne doare ceva mai tare cu atat ne facem niste sperante mai mari. Unii mergem la biserica sa ne rugam sa ne indeplineasca Doamne Doamne rugamintile.
Pentru dorinte mai mici mai aruncam cate un banut intr-o fantana care stim ca aduce noroc.
Nu am putut sa nu remarc banutii lasati pe niste ferestre la Sagrada Familia...speranta ca la aceia nu vor ajunge nimeni...si cat vor fi acolo atat va dainui si povestea, rugamintea, speranta celui care a lasat banutul.
Desi sunt din Marasesti nu am vizitat decat de 2 ori mausoleul. Tin minte ca si acolo era un loc unde se aruncau bani si se punea o dorinta. E un loc mai special tinand cont ca peste vreo 20000 de oameni si-au pierdut vietile in acea zona. Un loc unde au fost mari sacrificii de vieti umane. Acum nu ma mira acest gest, tinand cont ca stramosii nostri din hat hat vremuri au sacrificau animale, oameni ca sa dea Doamne Doamne ploaie sau ce altceva mai cereau ei.
Ne facem sperante ca iubirea va dainui. Vedem destul de des inimioare, cu X+Y=LOVE, desenate pe copaci, pe ziduri, etc. Sau daca nu e o speranta macar e o promisiune...cat va rezista piatra atat va rezista si dragostea. Aceeasi promisiune o gasesti si pe lacate.
Ne "conservam" chipul in poze si filme pentru a pastra amintirea timpului care trece, cu speranta ca nu ne va schimba prea mult.
Sperante, vise...luptam pentru ele...chiar daca uneori nu sunt realiste. Dar in final totusi suntem oameni.
