1989…parca a fost ieri. Au trecut ceva ani de atunci. Am
prins doar 8 ani din epoca de aur. Chiar si asa imi amintesc de unele lucruri specifice acelei perioade: coada la paine unde luam paine pe cartela – 2
paini si jumatate pt familia mea, coada la farmacie pentru vata, cel mai tare
sampon roz care miroasea a trandafiri….mi s-a parut oau, apa calda care era
doar joia, inghetata la pachet care
semana cu pachetul de unt, uniforma, cand am fost facuta pionier al patriei,
inceputul scolii cand cei mari plecau la cules la vie ( de neuitat - mai ales ca cineva
imi spunea cu mandrie ca atunci cand voi fi mare ca ei voi merge si eu la cules
la vie...ih…de pe atunci nu mi-a placut munca fizica fara cap si fara coada),
secretomania ( era regula maxima ca nu ai
voie sa povestesti nimic din ce se intampla la tine acasa), caietele
folosite ce le duceam la reciclat, apelativul “ tovarasul” /”tovarasa”, panoul clasei unde erau asezate pozele noastre in
forma de V ( cel mai tare era in top; never been there…eu tot cu lumea mea si
ce imi place mie) etc. Acestea sunt putinele amintiri care mi-au ramas de
atunci.
Cum de imi amintesc de ’89? In week-end am fost la teatru la
“Romania. Inchis pentru inventar”. In acest spectacol nonverbal, pe o muzica
bine aleasa, se insiruie secvente din viata acelor ani: cumpararea unor
portocale, masa la restaurant, lucrul in fabrica, ducerea sticlelor de lapte la
reciclat, frigul din case, propaganda de la tv, luarea luminii, securitatea si
microfoanele, etc. Piesa lasa
spectatorul sa vada cu ce s-a confruntat un cuplu in acea perioada, fara a
judeca acele vremuri. Totul este convingator prin situatiile alese, muzica si pantonima personajelor. A fost o ora amuzanta, dupa care, vazand “inventarul”
epocii de aur am incercat sa imi
reamintesc care din situatiile prezentate le-am trait si eu. Daca ati prins
acele vremuri veti intelege.
O piesa ce merita vazuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu