Stiu ca a trecut Craciunul...nu visez la ce a fost.
De cativa ani, de cand sunt plecata, nu am mai facut un brad de Craciun. De obicei cand ajung la mama vad bradul facut de ea. Nu mai stiu cum de a ajuns sa foloseasca un brad artificial, dar oricum ecologista de mine e foarte bucuroasa. De fiecare data cand imi amintesc cum era sa impodobim un brad natural, ma cuprinde nostalgia. Cumparam bomboane de pom, mai luam niste globulete ca sa fie mai frumos, eventual si o instalatie daca cea veche se strica. Nu stiu exact daca nostalgia provine de la faptul ca acum vad unul artificial sau doar pentru ca am crescut si nu mai sunt un copil ca sa primesc cadouri. Caoduri tot mai primesc si ofer la randul meu.
Brazii nostri nu aratau niciodata atat de bogati ca cei din filme. De curand insa am vazut unul la o prietena, dar am aflat ca era importat din Olanda. Aha...deci asta e raspunsul.
Ok si uite asa am ajuns sa compar o traditie cu ce am vazut in filme. Mda...televizorul influenteaza perceptia noastra si implicit vrem sa avem ce vedem acolo.
De asemenea am vazut ca e o mare diferenta intre a face niste cumparaturi intr-un oras mai mic si aici in Bucuresti. Acasa ma duceam repede de la un magazin la altul cumparam ce trebuia si cam atat. Nu era foarte aglomerat. Aici daca intri intr-un supermarket de sarbatori ai impresia ca toata lumea a luat-o razna, nu poti sa te apropii de un raft ca altii sa nu se inghesuie pe langa tine, ca sa nu mai amintesc cate zeci de minute trebuie sa stai la casa. Parca si simti agitatia si fuga celor din jurul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu