Vi s-a intamplat vreodata sa vorbiti cu cineva si sa simtiti ca persoana respectiva nu e interesata deloc de ce spuneti? E mai interesata sa vorbeasca ea, sa se laude, sa isi expuna parerile, sa se planga...orice numai sa vorbeasca. La acest aspect ma gandeam in seara aceasta urmarind piesa de teatru Natura moarta cu nepot obez. O poveste spusa clar, fara artificii, fara lacrimi, fara a judeca...exact asa cum e in realitate. Ai impresia ca fiecare personaj vorbeste, sperand ca ceilalti sa il asculte, dar nici el nu asculta ce spun ceilalti. Fiecare are impresia ca stie ce e mai bine.
E vorba despre trei mătuşi care şi-au sacrificat viaţa din dragoste pentru nepotul lor rămas fără părinţi, iar amintirea sacrificiului le obligă să se agaţe de viaţa tînărului, devenind astfel călăii lui. Nepotul ajunge obez, recunoscand ca a fost sufocat de atentia matusilor si isi deplange soarta cand o intalneste pe Lili de care se indragosteste. Lili, prostituata, e un personaj interesant care adauga piperul piesei.
Povestea e clasica insa accentele ei o fac deosebita...umor combinat cu absurd...cu tragic. Moartea e tratata ca ceva absolut normal si comic, frustrarile de obez sunt spuse fara a declansa mila, internarea la psihiatrie e ceva din viata. Totul e natural. Pe langa acestea jocul actorilor a adus un plus piesei.
Un mod placut de a petrece 1h si 20 minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu