Conacul Bellu

Vedere din lateral a Coancului

Foisorul de la intrare

- "Mergem la Urlati.'
Aha, si ce putem vizita acolo? E intrebarea mea clasica.
Pai vizitam Conacul Bellu.
Conacul Bellu ma duce cu gandul la cimitirul Bellu. Nu e o coincidenta,aflu eu imediat, familia Bellu a donat terenul pentru acest cimitir din Bucuresti.
Despre conacul Bellu nu stiam vreo informatie. Am ajuns pana la Urlati si am aflat mai multe despre el. Despre istoria sa nu v-as spune decat ca a apartinut unei familii de aromani, originari din Pindu Macedoniei, stabiliti la noi prin anii 1780. In Valahia, familia Bellu a facut averi si s-a inrudit cu mari familii boieresti autohtone. Alexandru Bellu (1850-1921), unul dintre ultimii membrii importanti ai acestei familii, a fost un om de cultura, avocat, numismat si fotograf - unul din precursorii artei fotografice romanesti (fotografiile sale cu tarani romani au fost reproduse in albumul "La Roumanie en images", aparut la Paris, in 1919).
Din pacate la Urlati a mai ramas Conacul mic si foisorul, Conacul mare prabusindu-se la cutremurul din 1940. 
Astfel ca de la intrare esti intampinat de foisor. Aici e o mica expozitie cu poze facute de Alexandru Bellu, cu cateva aparate de fotografiat vechi dar si cateva costume populare.
De la foisor catre conac e verdeata si un loc de joaca. Prima impresie care am avut-o cand am ajuns in fata conacului a fost aceea de casa mare, alba de la tara, imprejmuita de un gard de scandura. Numai cainele mai lipsea pentru a completa imaginea. Da si sa nu uit....liniste.
Am admirat imprejurul conacului insa am fost impresionata de interior. Nu se pot face poze in interiorul conacului. Insa poti admira colectia de obiecte si de tablouri.

Desi pe dinafara pare o cladire mica, camerele sunt impresionante si aranjate cu gust. Cladirea e construita in stilul vechi romanesc. Am admirat crama conacului unde troneaza cateva butoaie mari si alte instrumente de facut vin, vase de lut,etc.

 Interesant e ca acest om si-a permis la vremea lui cateva case pe la Paris, Nisa, Venetia, Basel etc. insa a preferat sa isi construiasca un conac la Urlati in Prahova. In 1900 Alexandru Bellu avea uzina electrica, masini si garaje, telefon Ericsson, atelier foto pe placi de sticla si un cinematograf unde rulau pelicule ale fratilor Lumiere, dar a preferat sa traiasca inconjurat de scoarte si straie romanesti, in camere cu zidarie alba, cu plafoane cu barne de stejar.

Conacul

Stanjenei galbeni.

Ghiveci cu flori din curtea conacului.

Poza de Alexandru Bellu

Alexandru Bellu reprezinta o poveste interesanta. Din toate pasiunile sale (de la numismatica la bibliofilie), nimic nu se poate compara cu arta fotografica. I-a placut enorm sa iasa cu aparatul pe camp, sa surprinda dealuri si vai, scene de munca si, mai ales, chipuri de tarani, femei frumoase si pline de vitalitate, batrani intelepti si blanzi, barbati incrancenati de munca si griji.