Fiecare din noi joaca teatru la un moment dat. A trecut momentul copilariei cand puteai spune drept ceea ce gandesti. Parintii, bunicii si cei apropiati te-au invatat ca nu poti spune tot ce se intampla acasa...din diverse motive. Mai tarziu ai vazut pe "propria piele" ca iti sunt interpretate cuvintele. Si la un moment ti-ai dat seama ca adevarul poate rani, ca spunand ceea ce faci poti rani pe cei apropiati care nu sunt la fel de norocosi (vor considera drept lauda), etc...si preferi sa fii diplomat.
De-a lungul timpului am intalnit multe persoane care spuneau ca sunt onesti si spun adevarul in fata...in realitate era un mod direct de a lovi pe celalat...si sa nu uitam de zambetul de rigoare si fata de om prostut("vai nu mi-am dat seama").
Acum vreo saptamana, intorcandu-ne de la teatru, de la piesa Filarmonica de comedie, ajungem la Universitate. Aici pe TNB era poza Maiei Morgenstern. Vazandu-i poza ne-am intrebat daca ne-ar place sa fim actori si ce presupune asta. nici unul dintre noi, cei din grup, nu si-a dorit asa ceva...invocand diverse motive.
Mi-ar fi greu sa memorez atata text, sa traiesc emotiile altcuiva, sa joc teatru cand toata lumea e acasa, sa duc o lupta continua ca sa arat cum isi doresc ziarele, etc. acestea sunt motivele la care m-am gandit atunci. Nu toata lumea e Meryl Streep.
Vi s-ar potrivi meseria de actor? V-ar place?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu