Mersul cu trenul e o sursa de inspiratie pentru mine. Probabil asa a fost si pentru Caragiale. E si mai interesant cand trenul ne duce spre destinatii de vacanta. Omul e relaxat, abia asteapta sa ajunga, are niste imagini despre cum va fi, faptul ca isi permite sa mearga undeva chiar ii da un aer ca e cineva, etc.
Nu astea erau gandurile mele, lunea trecuta, in drum spre litoralul romanesc. Am gasit repede locurile in vagon, am asezat bagajele si asteptam plecarea trenului. ...Si incepe nebunia!
Nu inteleg de ce urcatul in tren trebuie sa fie atat de agitat si sa iti dea o stare de disconfort. Dar, sa povestesc.
Fiind un rapid care mergea spre mare, cei de la CFR s-au hotarat sa se asigure ca toata lumea care urca in tren are bilet. Astfel la fiecare usa de vagon era cate un om de la CFR care controla biletele. Adica "Ai bilet pentru trenul asta? Da? Bine, urca." Nimic mai mult. Trenul a fost garat cu 20 de minute inainte de ora plecarii. Deci timp destul.
Vagonul era cu mese intre locuri. Incepe lumea sa se urce. Unii erau mai agitati, altii mai calmi (calmul si rabdarea lor era ca acelora care merg cu avionul; adica avionul asta nu o sa decoleze cu mine in picioare, deci nu ma grabesc nicaieri, il astept pe cel din fata sa se miste sa trec si eu la locul meu). Hm...pana aici totul e bine, imi zic. Nici un motiv la orizont de a nu circula civilizat si in liniste.
La un moment o tanti, peste 55 de ani, subtirica si cu ochelari tot intreba unde e locul x?( Locul era vizavi de mine). " Uite Eugen aici este locul. Si am traversat tot vagonul. Doar s-a uitat doamna aia de la CFR pe bilet. Nu a putut sa zica sa ne urcam pe la cealalta usa???!!! Dar unde pundem bagajele?!! Nu avem loc destul!Of si vagonul asta e si cu mese!! La ce le-or fi pus?! Nu sunt bune de nimic!Si unde pundem bagajul de mana?".Doamna in cauza blocheaza vreo 10 minute culoarul. Unii sunt destul de calmi si asteapta exact in spatele ei sa se miste, sau macar sa faca putin loc. Nici o miscare...era foarte preocupata. Jumate de vagon se uita spre ea cum se isterizeaza pentru nimic.
Si cu Eugen in sus, Eugen in jos, madam in cauza, se hotaraste sa se aseze. Intre timp mai aflam ca are si multe operatii. Dar, nu se termina aici, nu ii place cum stau bagajele si ii da indicatii pretioase sotului.( domnul era si el un batranel care abia se misca...dar nu comenta nimic.) Mai urmeaza cateva minute de miscare si isterizare.
Intr-un final porneste si trenul, toata lumea e asezata si doamna mai zice inca o data (a 3 sau a 4 oara) ca nu i s-a recomandat pe unde sa urce in tren.
Ok, deci pe langa isterizarea cu urcatul in tren notam si faptul ca e foarte greu pentru unii sa gaseasca locul in vagon, ajungand sa traverseze un vagon aglomerat carand bagaje grele dupa ei. Dar, poate au o placere deosebita. Nu stiu ce ma bag eu peste gusturile oamenilor!
Un pont? La fiecare usa de vagon sunt scrise si locurile: x-y. Adica de la usa pana la jumatatea vagonului veti gasi locurile intre X si Y.
Un loc ocupat poate genera niste motive serioase de suparare, ocazie cu care se prezinta ifosele din dotare. Alta situatie la intoarcerea in Bucuresti. In Constanta, fiind ultima statie, urca multi calatori. Pe locurile din fata mea se aseaza o alta doamna cu fiica. Intre timp soseste o pustoaica (18-19 ani, cam pitipoanca) si cu un aer razboinic zice "doamna eu am locurile acesta, nu stiu ce locuri aveti dumneavoastra".
Femeia in cauza ii raspunde ca are exact aceleasi locuri (45 si 46). Pustoaica isterica spune inca o data ca ea are locurile respective. (of cat de prost poti fi cateodata! de ce o fi atat de greu sa te uiti pe un bilet?!! de ce tre sa urle?!) Femeia ii arata biletele ei, dovedind ca are dreptate. Pustoaica ramane prostita cateva momente(asta se preface? e de pe alta planeta?). Vazand ca nu reactioneaza, femeia ii zice pustoaicei sa scoata si ea biletele ca sa vada in ce vagon trebuie sa se duca. Scoate biletul si zice "ah am vagonul 40. Unde e asta?". Lumea ii recomanda sa caute spre coada trenului, poate l-o gasi.(noi eram vagonul 3, primele doua erau 1 si 2, deci era o logica in recomandare). Intr-un final pleaca.
Credeti ca am auzit vreun "Scuze", "Multumesc"?!!! Nuuuuuuuuuuu. Piti nu isi gasea locul si era motiv sa se isterizeze un pic. Vai ce viata grea! Vai! Vai!
Si noi avem pretentii de la cate un domn Goe!??? El are scuza ca e copil. Nu stiu ce scuze au unii adulti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu