De ceva vreme am inceput sa merg o parte din drum cu autobuzul spre serviciu. E frumos afara asa ca ar fi pacat sa ratez diminetile frumoase si serile, mergand doar cu metroul.
Soare, lumina, racoare, pomi inverziti...si ajung la Universitate de unde trebuie sa iau metroul. Langa statie un batranel cu multe bagaje sta pe jos. Imi dau seama ca e un om al strazii, pare curat insa. Ridic ochii spre fata lui si imi atrage atentia coiful de razboi (de pe vremea dacilor parea) pe care il avea pe cap. Se uita si el la mine. Nu reusesc sa deslusesc nimic in privirea lui, parca e din alta lume. Mi-a ramas in minte coiful lui.
Hm...nu e frumos cand mintea ta nu te mai asculta! Nu stii cine esti! Oare cum arata cand era tanar? Ce viata o fi avut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu