E o zi de duminica in Bucuresti si e cald. Dintre posibilitatile de relaxare am ales sa mergem la Muzeul militar Ferdinand I. Ajungand in zona ne atrag atentia tancurile. Incep sa zambesc gandindu-ma la lucrurile interesante pe care o sa le vad si la evenimentele din istorie pe care nu le stiu si care imi vor fi prezentate.
Intram, ne luam bilet (5 RON - o inghetata mai buna) si incepem sa coboram scarile. Doamna de la intrare ne asigura ca terminarea turului va fi in sala de langa ea si ca apoi putem iesi in curte pentru a vedea si tancurile.
Si incepem. In fata ochilor imi apar niste pietre. Deci chiar sunt pietre. Citesc curioasa sa vad ce reprezinta, poate sunt dintr-un material de care nu stiu. Nu. Sunt pietre ce au fost folosite ca arme. Zambesc si-mi zic: "pe multe strazi neasfaltate gasesti pietre si nu's expuse la muzeu". Citesc mai departe si vad ca datarea lor e de cateva mii de ani inaintea erei noastre.
De aici merg mai departe, vad primele topoare, suliti, sageti, arcuri, casti, aparatoare de umeri, aparatoare din zale. Frumos...omul a luptat, l-a durut si a inceput sa se protejeze. Trecand de la un etaj la altul si de la o perioada la alta vad cum am evoluat. Au evoluat si cetatile de aparare, atacatorii nostri, etc.
La un moment comparand un soldat dac cu unul roman, il admir pe cel roman ca e mai bine inarmat. Gandul meu e completat de vorbele fratelui meu care observa acelasi lucru. Imi vine o replica acida pe care nu o cenzurez: " Daca astia erau pusi numai pe omor si furt normal ca s-au dotat pentru asa ceva. Cand faci agricultura nu te duci inarmat la munca campului".
Admir tipurile de sageti. In mintea mea era un singur model. Vad diferitele modele de arme si ma uimeste ca pe la 1500 si ceva se foloseau niste rachete rudimentare. Harti, modele de cetati, machete de submarine si nave, flinte, costume militare, costum de parasutist, etc toate imi atrag atentia. Vad si un tanc Renault...hm astia nu's aia cu masinile?!!!
Vad o poza de a lui Petrache Poenaru si imi amintesc ca fosta statie de metrou Samenatoarea a fost redenumita asa. Deh...omul se raporteaza tot la viata lui de zi cu zi. Deci domnul era consilierul lui Tudor Vladimirescu si inventatorul sitloului. Interesant!
Admir hartile strategige si ma opresc la cea cu lupta de la Marasesti. Imi amintesc ca peste 20000 de mii de oameni au murit acolo. Un pamant plin de sange si cadavre...iar acum un oras sarac din Romania de azi. Maine poimaine nu va ma fi plasat in Vrancea ci intr-o regiune. De ce oare or vrea ei modificarea asta? Imi amintesc hartile vazute cu Tara Vrancei...si dateaza Vrancea asta de muuult timp! Hm..istorie bagata intr-o regiune numita, sec, sud-est.
Turul nostru se termina. Mi-ar trebui cateva pagini sa povestesc tot ce mi-a placut. Vreau sa mai merg, abia saptamana viitoare se deschide si galeria de aviatie. Trebuie sa revad muzeul asta!...e ca o emisiune Discovery palpabila.
Daca orele de istorie nu ar fi fost atat de seci ( o enumerare de ani si evenimente) azi as fi stiut mai multa istorie si as fi inteles altfel realitatea noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu