Ca la fabrica

In seara asta, in drum spre metrou vedeam cum ies multi oameni din cladirile din jur. Ca si mine, plecau acasa dupa terminarea programului de lucru. Unii erau mai veseli, altii mai grabiti, unii sporovaiau de zor. Ajung la metrou si deja se formase coada la intrare la ambele usi. Imi amintesc de un desen animat din copilarie, Perrine. La suierul alarmei de la fabrica, munca se oprea si oamenii plecau acasa...ca roboteii, dar mai linistiti ca s-a mai terminat o zi de lucru.

Acum multi ani, in epoca de aur, cand inca fabricile noastre mai erau productive, cronometram 30 de minute de la sunetul alarmei de la fabrica chimica care anunta sfarsitul programului de lucru si pana la sunetul soneriei de la usa apartamentului..sonerie ce anunta ca s-a intors mama acasa. Erau 30 de minute extrem de pretioase in care puneam la punct tot ce ne trasase mama ca si sarcini.

Hm...dar era o vreme cand fabrica chimica functiona, cand eram copil si cand parintii decideau pentru noi. Azi, din fabrica au mai ramas niste caramizi, eu copil nu mai sunt, linistea din copilarie a disparut...

Dar, sa zambim la amintirile frumoase, sa ne bucuram de prezent si sa privim viitorul cu optimism!