Azi cand auzi ca cineva are cancer automat se presupune ca persoana respectiva va muri. Din pacate acest lucru s-a intamplat si cu nanul meu, care a avut cancer la colon. Cred ca s-a chinuit vreo 2 ani de zile pana a murit...dar a luptat pana in ultima clipa. Nu stiu ce e mai rau. Durerea, frica de moarte, grija ca ii chinuiesti pe cei dragi?
De Paste anul acesta i-am facut o vizita. Mai mult s-a vorbit de noi si de viata noastra in Bucuresti decat despre el. Avea sperante, tocmai scrisese la Colegiul Medicilor sperand ca se va gasi o solutie pentru boala lui. Era nemultumit ca ginerele lui era somer si se multumea cu situatia aceasta..."decat sa muncesc ca un sclav, mai bine somer". Nimic nu e simplu, asa ca nu o sa mai comentez pe acest subiect...munca.
Cand am plecat atunci, familia lui ne-a spus ca primisera un raspuns negativ de la Colegiu, dar ca el nu stia. M-a impresionat lupta lui continua dar si sustinerea familiei lui: nana, fiica lui, fratii (unul din ei fiind bunicul meu) si surorile.
Oare unde plecam?
Am sperat ca totusi nu e chiar atat de grav si ca se va face bine. Vi s-a intamplat sa simtiti ca cineva va muri, dar sa nu dati atentie la toate semnele care anunta acest fenomen?
Doar imi spusese de Craciun ca "voi astia care o sa traiti..."!
Ultima vizita i-am facut-o inainte sa fie inmormantat...discutii...targuiala cu preotii ...pregatirile pentru inmormantare...
Sa dea Domnul sa ajungi intr-un loc mai bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu