Citeam un articol despre Grafitti, cum ca ar insemna un act de comunicare. Ar reprezenta povesti ale personalitatii noastre despre culoare si dorinte, comunicare, lupte de stil, evolutie si autodepasire, etc. De asemenea ar fi un stil de arta. Daca ma apuc sa desenez ceva pe o hartie, ma gandesc ca poate transmit ceva despre mine...dar cel putin e pe o coala de hartie.
Hm...imi vin in minte trenurile de metrou care merg pe linia Preciziei. Desenele de pe ele imi dau o senzatie de disconfort, senzatie care e si mai accentuata cand sunt dupa o zi obositoare petrecuta la serviciu. In plus vad doar niste semnaturi. Cand eram mici, era o vorba: "numele prostilor pe toate gardurile".
Mai sunt zile, cand ma plimb prin Bucuresti si admir diverse cladiri, care au un design frumos. Sa vezi niste semnaturi grafitti pe ele nu e interesant. E ca o pata de mizerie. Iar cand peretii desenati sunt cei ai casei tale, ai blocului unde stai, etc. chiar incepi sa te enervezi. E proprietatea ta pe care te chinui sa o ingrijesti, iar cineva se gandeste sa se exprime. Sa-si foloseasca propria casa, camera, etc!
Cand e vorba de niste semnaturi (nimic de admirat), chiar e o porcarie. Oricine se poate semna!
Cand vezi niste desene..ok...poti spune ca individul respectiv s-a chinuit sa se exprime, desi putea sa foloseasca peretii lui de acasa.
Intr-o noapte, in drum pre casa, mi-a atras atentia un chip desenat pe un perete. Atasez mai jos poza care m-a impresionat. Nu sunt fan grafitti...iar orasul asta arata in majoritatea timpului...ca dupa bombardamente...neingrijit.( au mai ramas cateva caramizi din fosta fabrica chimica...va zic cand nu va mai ramane nici o urma."Pe aici nu se trece!" a zis cineva in trecut....fara comentarii)
Cand vezi niste desene..ok...poti spune ca individul respectiv s-a chinuit sa se exprime, desi putea sa foloseasca peretii lui de acasa.
Intr-o noapte, in drum pre casa, mi-a atras atentia un chip desenat pe un perete. Atasez mai jos poza care m-a impresionat. Nu sunt fan grafitti...iar orasul asta arata in majoritatea timpului...ca dupa bombardamente...neingrijit.( au mai ramas cateva caramizi din fosta fabrica chimica...va zic cand nu va mai ramane nici o urma."Pe aici nu se trece!" a zis cineva in trecut....fara comentarii)
In drum spre gara, ieri, exact langa desenul cu chipul de copil, cativa pusti de vreo 13-15 ani exersau niste miscari de street-dancing. Acum inteleg ca ala e un loc special...si nu se putea fara niste desene. Asa e si in filme...unde exerseaza pustii street dancing sunt si grafitti.
RăspundețiȘtergere